Asculta acest articol
Baia Mare, oraș cu o istorie bogată și repere emblematice precum Turnul Ștefan, a fost cândva o zonă evitată de turiști, mai ales în anii ’90. Deși astăzi este într-un proces de revitalizare, în urmă cu câteva decenii, orașul era cunoscut mai degrabă pentru poluarea extremă decât pentru patrimoniul său istoric.
„Cetatea cuprului”, dar la ce preț?
În perioada comunistă, Baia Mare era un important centru industrial și minier, cunoscut sub numele de „cetatea cuprului”. Uzinele și topitoriile funcționau la capacitate maximă, atrăgând mii de muncitori. Însă dezvoltarea industrială a venit cu un cost uriaș pentru mediu și sănătatea oamenilor. Aerul, solul și apele au fost grav contaminate.
După 1990, efectele dezastruoase ale poluării nu au mai putut fi ascunse. Jurnaliști și organizații internaționale au atras atenția asupra gravității situației. În acei ani, Baia Mare era literalmente ocolit de turiștii străini. Pe unele hărți turistice europene, în dreptul orașului apărea chiar un cap de mort, simbol al pericolului sanitar și ecologic.
Ziarul Tineretul Liber nota în 1991:
„Pe hărțile turistice europene, în dreptul acestui oraș este semnat «capul de mort» – «medalie» turistică obținută pentru locul doi în Europa datorită poluării.”
Un coș de fum înalt, dar o soluție controversată
Pentru a combate problema, autoritățile au început în 1992 construcția unui coș industrial uriaș – unul dintre cele mai înalte din România, cu peste 350 de metri înălțime. Proiectul a fost finalizat în doar șase luni și inaugurat în 1995, în timpul mandatului președintelui Ion Iliescu.
Rolul coșului era de a dispersa emisiile toxice la altitudine mare, pentru a reduce impactul local. Dar, potrivit presei internaționale, inclusiv The New York Times, măsura nu a rezolvat problema – a mutat-o în aer, spre alte regiuni.
Într-un raport publicat în 1992, se arăta că o treime din pădurile din jurul orașului erau deja distruse, iar frunzele arborilor erau arse de ploaia acidă. Speranța de viață a locuitorilor era cu 20 de ani mai scurtă decât media națională, iar copiii aveau niveluri alarmante de plumb în oase și dinți.
Declinul industriei și o moștenire grea
După anul 2000, multe dintre minele și fabricile din Baia Mare au fost închise, iar platformele industriale au fost demolate sau abandonate. În urma lor au rămas terenuri contaminate, halde de steril și iazuri de decantare neecologizate – o moștenire toxică ce afectează și astăzi comunitatea locală.
Chiar dacă orașul a lăsat în urmă epoca industrială, ecoul acelor vremuri încă se simte în mediu și în conștiința oamenilor.
Un oraș cu istorie și potențial turistic
Totuși, Baia Mare nu înseamnă doar poluare și industrie. Orașul păstrează repere istorice deosebite, precum Turnul Ștefan, construit în secolul al XV-lea, în onoarea unei victorii împotriva otomanilor, dar și Casa Iancu de Hunedoara, simbol al unei epoci medievale înfloritoare.
Astăzi, Baia Mare încearcă să-și rescrie povestea, punând în valoare patrimoniul istoric și natural, dar fără a ignora lecțiile dure ale trecutului.
Fii primul care comentează