Asculta acest articolMandatului premierului Bolojan se termină în mai puțin de doi ani. Prin urmare echipa celor 20, un prim ministru, cinci vicepremieri, 15 miniștri trebuie să lucreze în mai puțin de doi ani cât într-un mandat întreg. Nu trebuie uitat că numărul secretarilor de stat se înjumătățește. De asemenea, aparatul de stat va fi redus cu 20%.
Noutatea absolută adusă de noul guvern este că nu-și începe activitatea cu promisiuni. Punând răul în față, desființarea unor posturi din sistemul de stat, tăierea sinecurilor, sporurilor din sistemul public, comasarea unor instituții, tot de stat, guvernul Bolojan riscă să fie nepopular în rândul celor care vor fi afectați. Și nu sunt puțini. Se vorbește de circa 170.000 de posturi.
Cel mai înțelept lucru pe care ar trebui să-l facă toată lumea este să aștepte intrarea noului guvern în funcțiune. Fără a fi cunoscut programul în integralitatea lui, corul vocilor critice și-a început concertul. Nu este un concert în luncă, vorba poetului, ci un simplu și obișnuit spectacol al presei vorbite, a televiziunilor.
Adevărul este că în ultimii 20 de ani societate s-a divizat în două categorii distincte: bugetarii și restul lumii. Astfel 3,6 milioane de angajați în economia privată susțin peste 16 milioane de persoane, bugetari, pensionari, minori, asistați social etc.
Până acum au ieșit la iveală foarte multe cazuri de bugetari cu venituri mai mari decât ale președintelui țării. Nimeni nu știe cu precizie cum sunt cheltuite bugetele manevrate de 16.500 de ordonatori de credite, directori, primari, șefi de instituții, de la cel mai mic nivel până la cele mai înalte nivele. Dar când traista este goală, iar țara este datoare până peste cap, de unde să mai împarți găluște? Ne place să credem că punctul de cotitură a sosit. Cifrele arată că așa nu se mai poate. Cu sau fără voință politică, transformarea are deja loc, chiar dacă nu este încă vizibilă peste tot.
Crize multiple – energetice, climatice, geopolitice – obligă la o regândire radicală a modului de administrare a țării. Partidele, sub presiunea situației precare a bugetului, experimentează o nouă ordine în zona veniturilor nemuncite, a privilegiilor nemeritate. Chiar dacă nu toate scenariile se vor transforma în realitate și tot ar fi un pas înainte. Un sistem creat în timp într-o logică industrială și economică greșit nu poate merge la nesfârșit.
Sistemul este plin de contradicții: în timp ce un segment al societății discută despre eliminarea sinecurilor, stimulentelor, a sporurilor peste salarii, extrem de costisitoare pentru buget, un alt segment al populației este îngrijorat de creșterea TVA la alimente, energie, locuințe etc. Teama din zona de afaceri că lucrurile vor merge și mai prost este, de asemenea, justificată. Speranța este că efectul acestor măsuri puse pe hârtie este aproape sigur, iar piederile personale în timp vor fi neglijabile. Cei care aveau venituri de peste 3000 de euro pe lună se vor descurca și cu 2000 de euro. Cam despre asta este vorba.
Funcția publică a devenit un vehicul spre bunăstarea personală. Politica populistă a adus prosperitate într-o anumită zonă socială, legată de partidele politice, iar bogăția nu a fost acumulată prin utilizarea eficientă a resurselor, ci prin fisurile legislației, prin extorcarea “legală” a bugetului de stat.
Viteza cu care a fost învestit guvernul, audierile miniștrilor de către comisiile de specialitate, prezentarea programului, pe scurt, votul de învestitură, jurământul în fața președintelui, apoi prima ședință de guvern, în miez de noapte. Ritmul primei zile poate da o idee despre dinamica pe care primul ministru Ilie Bolojan o va imprima guvernului. Cine mucește rămâne, cine nu muncește pleacă. Aceasta este filozofia de viață a lui Ilie Bolojan.
Fii primul care comentează