
Când mă gândesc la literatură, îmi amintesc de ceea ce marele scriitor argentinian Jorge Luis Borges obișnuia să le spună studenților săi, anume că cel mai important lucru este pur și simplu să citești, să intri în contact direct cu literatura, să te cufunzi în textul viu din fața ta, mai degrabă decât să te fixezi pe idei și comentarii critice. Borges le explica această idee studenților spunând că, la început, s-ar putea să înțeleagă foarte puțin din ceea ce citesc, dar că, oricum, ei „aud vocea altcuiva”. Aceasta este o definiție a literaturii care îmi place foarte mult: să asculți vocea altcuiva. Nu trebuie să uităm niciodată cât de periculos este să încetăm să mai ascultăm vocea altora atunci când ne provoacă! Imediat cădem în autoizolare; intrăm într-un fel de „surzenie spirituală”, care are un efect negativ asupra relației noastre cu noi înșine și asupra relației noastre cu Dumnezeu, oricâtă teologie sau psihologie am fi studiat.
(…)
În ceea ce privește conținutul, ar trebui să înțelegem că literatura este ca un „telescop”, pentru a folosi o imagine binecunoscută a lui Marcel Proust. Ca atare, ea este îndreptată spre ființe și lucruri și ne permite să conștientizăm „distanța imensă” care separă totalitatea experienței umane de percepția noastră asupra ei. Literatura poate fi comparată și cu un laborator foto, unde imaginile vieții pot fi prelucrate pentru a le evidenția contururile și nuanțele. Acesta este scopul literaturii: ne ajută să „dezvoltăm” imaginea vieții, să ne provoace în legătură cu sensul ei și, într-un cuvânt, să trăim viața așa cum este.
(…)
Din perspectiva folosirii limbajului, lectura unui text literar ne pune în postura de a „vedea prin ochii altora”, câștigând astfel o perspectivă mai largă care ne extinde umanitatea. Ne dezvoltăm o empatie imaginară care ne permite să ne identificăm cu felul în care alții văd, trăiesc și reacționează la realitate. Fără o astfel de empatie, nu poate exista solidaritate, împărtășire, compasiune, milă. Citind, descoperim că sentimentele noastre nu ne aparțin doar nouă, ci sunt universale, iar astfel, chiar și cea mai lipsită de ajutor persoană nu se mai simte singură.
LETTER OF HIS HOLINESS POPE FRANCIS ON THE ROLE OF LITERATURE IN FORMATION

Fii primul care comentează