Asculta acest articol

Numele „Leon” nu este nou în istoria papalității, dar este rar ales, purtat doar de 13 papi înaintea actualului pontif. Dintre aceștia, două figuri ies în evidență în mod deosebit: Papa Leon I, supranumit „cel Mare”, și Papa Leon al XIII-lea, inițiatorul gândirii sociale catolice moderne. Alegerea acestui nume semnalează o dorință de continuitate cu aceste două modele istorice, fiecare în mod diferit un reformator și un lider de criză.

Conform istoricului Roberto Regoli de la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma, practica adoptării unui nume nou s-a înrădăcinat în secolul al XI-lea, atunci când papii germani au început să aleagă nume ale episcopilor din biserica primară pentru a semnifica continuitatea. Până în secolul XX, noul papă își alegea adesea numele celui care îl ridicase la rang de cardinal. De la mijlocul secolului trecut, însă, alegerea numelui a devenit un act programatic, un rezumat al viziunii și direcției în care dorește să-și conducă pontificatul.

Papa Leon I și hunul Attila

Papa Leon I (440–461), supranumit „cel Mare”, a fost un titan al Bisericii în plină epocă a decăderii Romei antice. El a contribuit decisiv la formularea dogmatică a naturii lui Hristos, prin celebrul său „Tom al lui Leon”, care a stat la baza hotărârilor Sinodului de la Calcedon din 451. În acest text fundamental, Leon a articulat în termeni teologici precisi realitatea dublă a lui Hristos – pe deplin uman, pe deplin divin – o învățătură esențială pentru credința creștină.

Dar Leon nu a fost doar un teolog: a fost și un diplomat iscusit. Într-un act de curaj ce a devenit legendă, el l-a întâmpinat personal pe Attila Hunul în 452 și l-a convins să cruțe Roma de la distrugere.

Câțiva ani mai târziu, a negociat cu vandalii pentru a limita distrugerile asupra orașului. Chiar și în urma jafului, Leon a mobilizat resurse pentru ajutorarea captivilor și reconstrucția lăcașurilor de cult. Această combinație de autoritate doctrinară, curaj și compasiune a făcut din el unul dintre cei mai respectați papi ai istoriei, onorat cu titlul de „Doctor al Bisericii” și cu supranumele „cel Mare”.

Papa Leon al XIII-lea – arhitectul doctrinei sociale catolice

Născut pe 2 martie 1810, la Carpineto, Gioacchino Vincenzo Raffaele Luigi Pecci, devenit Papa Leon al XIII-lea, a fost o personalitate remarcabilă a secolului XIX. După o formare intelectuală solidă în tradiția iezuită, Pecci a devenit episcop de Perugia timp de 32 de ani, unde s-a remarcat prin implicarea sa în educație, justiție socială și apărarea clerului. A fost hirotonit preot în 1837 și consacrat arhiepiscop în 1843, fiind nunțiu apostolic la Bruxelles înainte de a fi numit cardinal.

Ales papă pe 20 februarie 1878, într-un moment de tensiune între Biserică și statele moderne, Leon al XIII-lea a reușit să restabilească relații diplomatice cu mari puteri precum Germania, Franța și Rusia, demonstrând un talent diplomatic remarcabil. Pontificatul său a fost marcat de o revitalizare intelectuală și spirituală profundă a Bisericii, prin încurajarea studiilor istorice, deschiderea Arhivelor Vaticanului, promovarea învățăturii lui Toma de Aquino și prin sprijinirea dialogului între credință și știință.

Enciclica sa din 1891, Rerum Novarum, a rămas o piatră de temelie a doctrinei sociale catolice. Aceasta a condamnat abuzurile capitalismului industrial, dar și excesele socialismului, cerând o justă distribuție a resurselor, recunoașterea drepturilor muncitorilor și responsabilitatea statului în reglementarea relațiilor dintre capital și muncă.

Enciclica a inspirat mișcări sociale creștine în întreaga lume și a influențat profund doctrina Bisericii până în prezent. În completarea acesteia, enciclica Graves de Communi (1901) a clarificat înțelesul democrației creștine, avertizând împotriva interpretărilor politizate sau radicale ale mișcărilor sociale catolice.

În plan internațional, Papa Leon al XIII-lea a favorizat reconcilierea cu guvernele moderne, consolidând poziția diplomatică a Sfântului Scaun în fața monarhiilor și republicilor europene. A restaurat ierarhia catolică în Scoția, a sprijinit activ Biserica din Statele Unite și America Latină și a inițiat relații de dialog cu lideri din Asia și Africa. În India, Brazilia, Rusia sau Imperiul Otoman, pontiful a pledat pentru libertatea religioasă și drepturile minorităților catolice. A sprijinit abolirea sclaviei și a înființat instituții educaționale în teritoriile de misiune.

În domeniul intelectual, Leon al XIII-lea a lansat reforma educației catolice prin promovarea neoscolasticii, a reorganizat Observatorul Vaticanului și a înființat Comisia Biblică pentru încurajarea cercetării teologice riguroase. Enciclica Æterni Patris (1879) a reabilitat filosofia tomistă, iar Providentissimus Deus (1893) a reafirmat importanța studiului Scripturii în rigoare științifică.

Leon al XIII-lea a murit la 20 iulie 1903, lăsând în urmă un pontificat de 25 de ani – unul dintre cele mai lungi și influente din istoria Bisericii moderne.

Leon al XIV-lea, un Papă american cu viziune globală

Robert Francis Prevost este primul papă american din istorie – o alegere care a surprins mulți observatori. Dar numele ales sugerează că viziunea sa nu este națională, ci universală. Alegerea sa vine într-o perioadă în care Biserica Catolică se confruntă cu provocări globale: crize umanitare, inegalitate economică, migrație forțată, schimbări climatice și polarizare ideologică.

Matteo Bruni, purtătorul de cuvânt al Vaticanului, a confirmat oficial că alegerea numelui „Leon” este o trimitere directă la Papa Leon al XIII-lea și la învățătura socială a Bisericii, în special la enciclica Rerum Novarum. Este un gest cu valoare simbolică, dar și un angajament public: de a pune din nou în centrul atenției valorile evanghelice ale demnității umane, solidarității și binelui Experții subliniază că Papa Leon al XIV-lea pare pregătit să ducă mai departe linia de gândire a Papei Francisc, cel care a readus în prim-plan dimensiunea pastorală, ecologică și socială a Bisericii.

Departe de a fi o ruptură, alegerea noului papă și a numelui său marchează o continuitate tematică: atenția față de marginalizați, apelul la fraternitate universală, preocuparea pentru reformă și adevăr. Alegerea numelui „Leon al XIV-lea” nu este doar o reverență în fața trecutului, ci o chemare la acțiune în prezent. Noul pontif se poziționează în linia unor papi vizionari care au știut să răspundă crizelor vremii lor cu fermitate, curaj și compasiune.

Dacă Papa Leon I a salvat Roma în fața sabiei, iar Papa Leon al XIII-lea a salvat conștiința Bisericii în fața abuzului economic, rămâne de văzut cum Papa Leon al XIV-lea va răspunde provocărilor secolului XXI. Dar, prin numele ales, direcția este deja clară: o papalitate angajată în slujba justiției sociale, demnității umane și păcii globale.