Asculta acest articol

    După adoptarea legii prin care un partid poate lua fiinţă doar cu trei membri vor apare o mulţime de formaţiuni politice. Mici, dar foarte multe, le vor da mult de furcă partidelor mari mai ales în campaniile pentru alegerile locale. Numai cine nu va vrea nu îşi va face un partid. Partide deja existente, cu precădere cele ale căror candidaţi au şanse reale de victorie, îşi pot înfiinţa partide de buzunar. Rolul lor va fi simplu: să atace contracandidaţii.

Pe de altă parte, profitând de uşurinţa cu care se poate înfiinţa un partid, nu este exclus să apară şi formaţiuni serioase. După vechea lege chiar şi grupuri importante de politicieni au reuşit cu greu să-şi înregistreze partidul. Avem un exemplu recent. Călin Popescu Tăriceanu a făcut eforturi disperate până a reuşit să înregistreze PLR. Alt grup, cel rămas loial lui Dan Voiculescu, după desfiinţarea PC prin fuziunea cu PLR, şi-a înfiinţat un partid foarte urgent. Partidul Puterii Umaniste a intrat în arenă rapid, graţie noii legi de înfiinţare a partidelor politice. Cazul său nu va rămâne singular. Alte şi alte grupuri se vor despărţi de partidul-mamă. Ajung doar trei nemulţumiţi şi puiul de partid e gata să urce pe scena politică.
Până acum la algerile locale numărul candidaţilor pentru funcţiile de primari era destul de mare. În reşedinţele de judeţ uneori treceau de zece. Unii chiar credeau că au o şansă. Alţii nu voiau decât să iasă în evidenţă. Un candidat la primărie îşi face un nume. Pentru o perioadă devine o persoană publică respectabilă. În 2016 numărul amatorilor va creşte. Ce impact vor avea asupra candidaţilor susţinuţi de partidele mari? În primul rând toţi, sau aproape toţi, se vor năpusti asupra primarului în exerciţiu. Vor candida cei care sunt nemulţumiţi de modul în care primarul gospodăreşte localitatea. Contează, desigur, şi câte voturi vor lua, însă scopul lor va fi să-l toace mărunt-mărunt pe primar. Cei care vor avea bani vor apela la mijloacele de informare în masă, la ziare, televiziuni şi site-uri cu trafic mare. Alţii îşi vor înfiinţa propriile site-uri mânaţi de dorinţa de a-l ataca pe primarul pe care nu-l suportă, dintr-un motiv sau altul.
Oferindu-li-se posibilitatea să-şi înfiinţeze propriul partid asociindu-se cu doar doi prieteni, se vor găsi şi persoane respectabile care îşi vor dori mici jucării politice crezând că vor putea schimba lumea cu ele. Într-un fel, legea partidelor politice s-a modificat pentru a da satisfacţie unor naivi, dar şi celor care consideră actuala clasă politică iremediabil coruptă.
Nu trebuie uitate nici grupurile anti-sistem. Este o bună ocazie pentru extremişti, dar şi pentru militanţi, pentru voluntarişti şi aventurieri să se lanseze în viaţa publică. În primii ani ai democraţiei se putea înfiinţa un partid cu 21 de persoane. Şi au apărut sute. Au parazitat viaţa politică dând impresia că există democraţie în România ieşită din comunism. Au fost folosite în mod ingenios de partidul lui Ion Iliescu. În acelaşi timp, au compromis ideea de partid istoric. Un exemplu a fost Partidul Naţional Român, partidul istoric al românilor din Transilvania. Au apărut partide pseudo-liberale şi creştin democrate. Când, în sfârşit, părea că viaţa politică a intrat pe un făgaş aproape normal a apărut legea aceasta care, în esenţă, nu va face decât să compromită şi mai mult ideea de partid politic. Multe, mici şi zgomotoase, partidele ce se vor înfiinţa special pentru alegerile locale de anul viitor, vor avea un rol mai mare decât îşi închipuie partidele mari. Care, deocamdată, le ignoră.