Asculta acest articolTransformarea înainte de termen a Mișcării Populare în partid lasă să se înțeleagă că s-a făcut o analiză atentă a scenei politice. Momentul propice trebuie să fie legat de convingerea că cel puțin un partid important traversează o perioadă mai grea, se află în criză. Aceste condiții sunt îndeplinite. În primul rând s-a remarcat Elena Udrea. Ea a declarat că mai mulți parlamentari PDL sunt gata să treacă la viitorul Partid Popular.
Nu trebuie exclusă nici oportunitatea oferită de PP-DD, un alt partid cu probleme interne.
Cu șase mii de aderenți și cu rezerva de cadre din PDL, ONG-ul proiectat la Cotroceni este gata să iasă în lume transformat în partid. Deși are girul și sprijinul nemijlocit al președintelui Băsescu noul partid nu are șansa de deveni un jucător important pe scena politică decât cu condiția de a se “aproviziona” din plin cu oameni din PDL.
Ținta principală este partidul lui Vasile Blaga. Sunt în acest partid oameni cu experiență, sunt structuri teritoriale, sedii, logistică, relații și, mai ales, dorința de a reveni la putere, încă foarte vie în rândurile PDL.
Drama partidelor de dreapta este că sunt prea multe. În vreme ce PSD este practic singur pe zona de stânga, în dreapta se înghesuie PNL, PDL, Partidul Forța Civică, PNȚCD, Partidul Conservator și mai nou, Partidul Popular. Aceste partide se bat pentru același electorat. Unul dintre ele, PNL, este la putere. Doar câțiva romantici întârziați ar putea părăsi partidul pentru a se înhăma la lansarea unei forțe politice noi.
Partidul Conservator nu se mai pune, având un statut special, legat de proiectele personale ale lui Dan Voiculescu. Partidele lui Mihai Răzvan Ungureanu și Aurelian Pavelescu nu au structuri puternice, ele confundându-se cu propriii lideri. Iar în acest moment relațiile celor doi cu Traian Băsescu nu par foarte strânse, dar nu sunt nici de adversitate. Ungureanu este ținut într-un fel de rezervă. El ar putea deveni candidatul prezidențial al dreptei, cu condiția să nu se găsească altcineva mai bine plasat. Este greu de spus dacă PDL ar putea intra în această construcție în fază de proiect.
Un lucru este sigur, PDL-ul lui Blaga nu are candidat prezidențial. Deci nu are locomotivă. Se află exact în situația în care se afla PNȚCD la sfârșitul guvernării. Pe de o parte țărăniștii plăteau toate oalele sparte, pe de altă parte nu aveau o locomotivă la alegerile prezidențiale pentru a tracta candidații la parlament. Emil Constantinescu s-a dezis de PNȚCD. La fel a procedat și Traian Băsescu cu PDL.
Toate relele din mandatul 1996-2000 s-au pus în cârca PNȚCD-ului. Toate neajunsurile guvernării din 2008-2013 se decontează de PDL. În sfârșit, din rândul țărăniștilor nu s-a detașat un lider de necontestat, la fel cum se întâmplă și în PDL. Vasile Blaga, orice s-ar spune, este un lider conjunctural, contestat din interior, fără charismă, fără o personalitate ieșită din comun. Este un politician onest, la fel cum era și Victor Ciorbea.
Toate datele converg spre o singură concluzie: PDL-ului i se deschid în față exact aceleași perspective de viitor ca PNȚCD-ului. Prin urmare, Partidul Popular poate fi soluția salvatoare. La fel cum s-a salvat PNL-ul din ceea ce s-a numit dezastrul guvernării CDR. Liberalii s-au fofilat, s-au lepădat de foștii parteneri și au intrat în alte combinații.
Ei au dat mâna cu Traian Băsescu, adevăratul gropar al PNȚCD. Rolul acelui PNL abil l-ar putea prelua Partidul Popular. Este adevărat că toate acestea sunt teorii, dar nimeni nu poate contrazice faptul că strategii din spatele Mișcării Populare au în vedere un astfel de plan. Ei îi rezervă PDL-ului soarta PNȚCD-ului. Culmea este că s-ar putea să fie aceeași oameni care au contribuit la creșterea PDL-ului.
