Image 1
Image 2
Postare ( Sablon)

BISERICA SFÂNTA VINERI

Pe 19 iunie 1987, Biserica Sfânta Vineri din București a fost demolată la ordinul Elenei Ceaușescu.

Pe 19 iunie 1987, Biserica Sfânta Vineri din București a fost demolată la ordinul Elenei Ceaușescu.
Pe 19 iunie 1987, Biserica Sfânta Vineri din București, un monument istoric și spiritual ridicat în 1645, a fost demolată la ordinul Elenei Ceaușescu sub pretextul sistematizării orașului, lăsând în urmă doar un covor de lumânări aprinse de bucureșteni în semn de doliu și tristețe.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

19 iunie 1987 va rămâne o zi tristă și amară în istoria Bucureștiului și a României. În acea zi fatidică, Biserica Sfânta Vineri, un monument istoric și spiritual de mare valoare, a fost demolată la ordinul Elenei Ceaușescu, sub pretextul sistematizării orașului.

 

 

Ridicată în anul 1645 de domnitorul Matei Basarab, pe locul unui schit unde, conform tradiției, Mircea cel Bătrân adusese pentru o scurtă perioadă moaștele Sfintei Parascheva, Biserica Sfânta Vineri a fost un simbol al credinței ortodoxe românești. Aici se găsea și icoana făcătoare de minuni a Sfintei Cuvioase Parascheva, atrăgând numeroși credincioși de-a lungul secolelor.

 

 

Ziua de vineri, 19 iunie 1987, a început cu înconjurarea bisericii de coloane de mașini și camioane. În jurul prânzului, buldozerele și excavatoarele au început să demoleze împrejmuirile lăcașului sfânt. Pe la ora 14.00, lanțurile au fost legate de turlele bisericii, care au fost trase și distruse sub privirile îndurerate ale mulțimii adunate.

 

 

Muncitorii inițial desemnați să execute demolarea au refuzat să ducă la îndeplinire ordinul, iar în locul lor au fost aduși pușcăriași, cărora li s-a promis reducerea pedepsei în schimbul demolării bisericii. Scenele care au urmat au fost de o durere nemărginită: mii de oameni, cu ochii în lacrimi și cu sufletele sfâșiate, s-au pus în genunchi și au plâns în hohote în timp ce turlele și pridvorul bisericii se prăbușeau.

 

 

Până la sfârșitul zilei, din Biserica Sfânta Vineri nu mai rămăsese nimic, doar un covor de lumânări aprinse de bucureșteni pe locul unde odinioară se înălța mândră și sfântă biserica. Lumânările ardeau în semn de doliu și tristețe pentru tragedia neamului românesc, un simbol al credinței și al istoriei naționale redus la moloz de o decizie arbitrară și nemiloasă.

 

 

Această demolare nu a fost doar o pierdere arhitecturală și spirituală, ci și un act de profundă nedreptate față de o comunitate care își găsea alinarea și speranța în acest lăcaș de cult. Amintirea Bisericii Sfânta Vineri rămâne vie în inimile românilor, ca un simbol al credinței și al rezistenței în fața opresiunii.

 

 

Postare ( Sablon)
Postare ( Sablon)

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns