Asculta acest articolNu au trecut nici două luni de la plecarea președintelui Traian Băsescu de la Cotroceni și se văd primele semne ale schimbării. În primul rând au dispărut conferințele de presă de la orele de vârf. Fostului președinte îi plăcea să aibă și primul și ultimul cuvânt în tot ce se întâmpla. Îi plăcea să lanseze teme, subiecte fierbinți. Îi plăcea să țină poporul ocupat.
Nimeni nu va face vreodată un catalog complet al disputelor purtate în timpul mandatului de zece ani.
Au fost atât de multe scandaluri, reale sau false, încât lumea preferă să tragă concluzia că întreaga perioadă cuprinsă între 2004 și 2013 a fost conflictuală. Mediatic, nu a fost o clipă de liniște. Toată lumea s-a certat cu toată lumea.
Toate partidele s-au aliat și s-au despărțit. S-au încercat absolut toate formulele de guvernare. Au guvernat PNL cu PDL și UDMR. Au guvernat PSD cu PDL, dar și PSD cu PNL. Între timp au avut loc o serie de scindări, au luat ființă partide care la rândul lor au intrat în alianță, rând pe rând, cu celelalte partide mari. În timpul mandatului lui Traian Băsescu toată lumea s-a cuplat cu toată lumea. Acest mandat vrea să și-l apere fostul președinte.
Desigur, făcând abstracție de relația cu parlamentul, cu politicienii, dar și cu mass media. Pe întreg parcursul mandatului a desconsiderat parlamentul, i-a disprețuit pe politicieni, a subminat instituțiile de presă. Ce a mai rămas? Relația cu “statul de drept”, incluzând aici un singur pilon intern, independența Justiției, iar în plan extern relațiile cu Statele Unite și Uniunea Europeană. În definiția personală dată statului de drept nu a intrat nici presa, ca expresie a libertății, nici Parlamentul, ca pivot al democrației, nici guvernul, ca motor al dezvoltării economice a țării. Nu a avut loc în definiția statului de drept nici Sănătatea, nici Educația, iar despre Cultură nici nu mai pomenim.
Klaus Iohannis a promis că va fi altfel de președinte. Prin prezența discretă în spațiul public, într-adevăr România are un altfel de președinte. Prin atitudinea față de clasa politică încă nu se poate aprecia cu exactitate dacă va fi un altfel de președinte. PNL dorește cu ardoare să intre la guvernare. Un prim pas este posibil să se facă săptămâna viitoare prin schimbarea președintelui Senatului. Se înțelege că dacă Vasile Blaga va reuși să-l debarce pe Călin Popescu Tăriceanu majoritatea din Senat va fi alta. Are președintele Iohannis un amestec? Simplul fapt că nu intervine înseamnă acceptarea schimbării. Se pot face jocuri politice și fără multă vorbărie.
Al doilea pas va fi schimbarea majorității în Camera Deputaților. Acolo PSD stă mult mai bine. Deci va fi mai greu. Este posibil să dea o mâna de ajutor și președintele Iohannis? Simpla încurajare ar fi destul. Negocierile nu trebuie să le poarte el. Vasile Blaga este destul de priceput la negocieri inter-partinice.
Cu toată atitudinea lui rezervată, Klaus Iohannis începe să deranjeze. Unora nu le place că nu-și exprimă opinia în legătură cu evenimentele legate de acțiunile în forță ale DNA. Alții sunt nemulțumiți că nu face niciun demers în domenii vitale, cum ar fi Sănătatea, Educația, Cultura. Altora nu le place modul în care și-a ales colaboratorii. Cu sau fără motive temeinice, este cert că felul de a fi al președintelui Klaus Iohannis începe să deranjeze. Cum îl vor ataca și când, este o chestiune de timp.
