
„ – Voi, aiștia mai tineri, așe știț, că pilafu să face cu rișcaș, orez, cum îi zâceț voi. Noa, da io vreu să-ț spui că noi nu tădiauna aveam rișcaș. Că amu meri la bold și cumperi rișcaș! Nu, dragu mamii, o fo vremuri că nici pântru piroștie, nici pântru călbaj, nici pântru nimnică, ani la rând, n-am avut rișcaș! Și am făcut mâncare cu ce aveam și cu ce putieam. Că di ce crez că tăt anu folosam păsat? Uări gherșli, uări grău, când aveam, că nici grău nu aveam tăt anu. Grăuu trăbuiea să-l dăm la stat, că aviam cotie, noroc că la stat nu-i trăbuiea mălaiu!
Noa, cum îț spui, făcieam pilaf cu ce aveam, mai mult cu păsat și gherșli, adeca arpacaș. Uări cu grău, câtiodată făcieam păsat din grău. Și, așe ni, nie diescurcam cum putieam, ce truda noastă să facem?, nie diescurcam și nici nu poț zâce că o fo tare rău. Că die multie lucruri nici nu știeam că sânt, atâtia conzerve, atâtia feluri die mâncare pă care le iei gata făcutie di la bold, nu știeam că sânt die alea lucruri și nici nu năzleam la iele.

Da ca să faci pilaf ar trăbui să ai și oarece carnie, că voi aveț amu tăt ce vă trebe. Noi mai făcieam bugătă mâncare și fără carnie și nu numa când iera post. Carnia o cam lăsam pântru duminica!
Așe! Pântru duminica asta îi face on pilaf cu carnie die pui. Că văd că ai on pui fain. Da-l poț face și cu carnie die porc uări cu carnie die altă galiță.

Pui la mâncare on pticior die pui tăiet în duoauă, oarece carnie din tiept, poț punie și ariptile. Atâta carnie pui după câț îț hi la masă.
Pă lângă carnie mai pregătești on morcod, duoauă ciepe potriditie, o thipărușe-duoauă, doi porodici, oarece cimbru și frunză die petrinjel. Și păsat, cam on bliduț, că ai zâs că vrei să faci cu păsat. Ai tu păsat die grău, pă ala li folosî…
Taie ciapa mânânțăl și răzălești morcodu. În laboșu ala gros la fund, punie o țâră die oloi și frije ciapa cu grije să nu să ardă, numa o moi. Pui păstă ciapă morcodu răzălit, mai pui sare și le cârcălești di-ompreună. După ce s-o muiet și ciapa și morcodu, pui în laboș dăraburile die carnie și le friji pă tăitie părțâle cu grije. Tai thipărușa coștie și o pui în laboș, amesteci și, dacă ai la îndămână, poț punie și oarece bureț. Când ai pui, da dacă n-ai nu-i punie. Vez die sare, pui apă caldă înt-on drept cu carnia. Lași să hiarbă căthingan.
Amu pregătești păsatu. Trebe să-l cureț die gozuri și die colb, îl speli în duoauă-tri ape, îl lași o țâră să să mai umfle în apă călduță.
Cum ț-am spus, poț folosî păsat die mălai, poț folosî gherșli, poț folosî grău di-aista zdrobdit cum ai tu.
Noa! S-o făcut carnia mai die tătuli, scurji păsatu și-l pui păstă carnie, amesteci și mai pui apă caldă cam die duoauă uări cât păsat ai pus. Că mai are carnia zoaft și a hi numa binie dacă mai pui duoauă măsuri die apă. Corățăști porodicii, îi tai coștie și-i pui și pă ii în mâncare. Iară vez die sare, pui thiperi și cimbru uscat. Când începe a hierbe pilafu, iei laboșu și-l baji în cuptor. Cam după on sfert die cias tie uiț la mâncare, prăbălești dacă-i hiert păsatu. Când s-o făcut păsatu scoț laboșu din ler și-i pui fidieu. Îl lași așe coperit zece perțuri și mai apoi poț punie în blidie.
Morătură, ptită proapătă, pilaf die pui cu păsat, ce-ț mai trebe? Bistoș ț-a plăciea și-i mai face!
S-aveț bucurii! Doamnie dă binie!”
Fii primul care comentează