Asculta acest articolAmbele părți regretă că au intrat în aceeași horă, respingându-se reciproc, acuzându-se reciproc că celălalt partid a subestimat gravitatea situației.
Fiecare partid este convins că a făcut multe lucruri bune. Privind retrospectiv, ca politician ești mereu convins că ai făcut multe lucruri bune. Marcel Ciolacu are un ușor avantaj, putând arăta ce face acum. Nicolae Ciucă trebuie să rememoreze momentele bune din timpul mandatului său.
Ciolacu, la fel și Ciucă, nu văd situația ca fiind dramatică, politica lor economică este prudentă. Preferând să nu schimbe nimic în mod radical, fiecare dintre ei a avut grijă să nu expună pe nimeni la stres, învelind totul într-un veșnic “Vom face”, “Vom investi”, “Vom lua măsuri”, etc. etc.
Desigur, niciunul nu propune clar și limpede soluții. De exemplu să spună “după alegeri vom reduce personalul din administrația de stat cu 10% sau cu 20% sau chiar cu mai mult. Este recomandabil din punct de vedere electoral să spui că economia revine pe drumul cel bun, că se văd semnele că economia este în creștere.
Adevărul este că știu mai bine alegătorii ce a făcut fiecare guvern, fie că a fost condus de Ciucă, fie de Ciolacu. Mai departe, spre guvernul Ludovic Orban și Florin Cîțu nu prea merge decât PSD. Însă destul de prudent.
În general populația are tendința de a spune că guvernul, indiferent de cine a fost condus, “nu a făcut nimic”. Multe dintre problemele structurale de azi nu pot fi puse pe seama coaliției stabilității, ci a guvernelor precedente. Niciun prim ministru, niciun președinte, nu a îndeplinit marile speranțe ale populației.
Mari așteptări, mari dezamăgiri. Pentru a avea o economie funcțională, pe lângă priceperea politică mai trebuie și pricepere economică. Din păcate, guvernele nu ascultă și nu se gândesc prea mult la ce spun economiștii.
Fiecare ministru, dacă nu cumva fiecare primar, se crede un fel de economist global care știe totul mai bine decât experții. Spunea recent un profesor de economie despre un lider politic: “Ascultându-l cu multă răbdare, constați că el vorbeşte multe prostii.”
Toți cei aflați în prima linie a campaniei electorale vorbesc despre problemele structurale, despre deficitul de muncitori calificați, despre trecerea neglijată la energii regenerabile, despre cantitatea excesivă de birocrație, dar concluzia tuturor este că le vor aborda. Cum? Nu poate fi citat niciun document.
De zeci de ani România rămâne sub potențialul ei. Suntem depășiți până și la banalul ou, adus din Ucraina la jumătate de preț, la ceapa verde adusă din Turcia, la vinul adus din Africa de Sud, la produse lactate și fructe. Într-un cuvânt, la tot. Odată cu ridicarea mastodonților de oțel și de beton de la marginea orașelor, sau chiar din centrul lor, am pierdut comerțul.
Producem, am putea produce mai mult, dar nu vindem. Când va depăși România perioada paralizantă dacă nu după alegeri? Nicolae Ciucă a reușit să lanseze o expresie din domeniul militar care se pare că are succes: “pauză operativă”. Se referă la refuzul lui Ciucă și Ciolacu de a mai dialoga, de a mai vorbi la telefon. Asta fac femeile capricioase sau la nivel înalt Zelenski și Putin.
Confruntarea deschisă este obligatorie într-o campanie electorală. PSD are electoratul său, ceva mai ascultător și disciplinat ca electoratul PNL. Liberalii sunt împărțiți pe categorii. Conservatorii au fost împotriva alianței cu PSD. Lor le dedică Nicolae Ciucă “pauza operativă”.
Mai simplă, le dă liber la atacul împotriva social democraților. În felul acesta PNL își recâștigă identitatea pierdută în urma cumetriei cu PSD. După alegeri “pauza operativă” se termină și fiecare partid își numără voturile și intră în negocieri pentru formarea unor alianțe în vederea încropirii unei majorități parlamentare care să dea un nou guvern.
Fii primul care comentează