Poliţia contra statului

Nu greşim prea mult dacă spunem că ne aflăm în pragul unei crize. O criză ce se manifestă în raporturile dintre instituţiile statului, dintre preşedinţie, poliţie, jandarmerie. Ne aşteptam ca în discursul său şeful statului să se obiectiveze şi să întrevadă că poate crea premisele unei instabilităţi, continuând atacurile împotriva celor care au ca principală sarcină păstrarea ordinii în stat. Şeful statului nu a făcut pasul înapoi, aşa cum s-ar fi aşteptat mulţi observatori ai fenomenului. La rândul lor, poliţiştii protestatari-la ora demonstraţiei de forţă-nu au avut niciun moment de ezitare, îndârjirea lor s-a menţinut pe tot parcursul manifestării, intensitatea protestului a fost permanentă.
Acuzaţiile şefului statului la adresa poliţiştilor şi jandarmilor, trebuie să recunoaştem că au temei. Poliţiştii au declanşat un protest ilegal, ei neavând autorizarea necesară pentru marşul violent asupra Cotroceniului. Justificată este şi opinia preşedintelui asupra atitudinii jandarmilor. Aceştia nu trebuiau să permită coloanelor de a se deplasa pe un traseu neautorizat. Aici însă, la această chestiune, apare o întrebare: ce se întâmpla dacă jandarmii acţionau împotriva poliţiştilor conform legislaţiei în vigoare şi le baricadau acestora accesul spre Palatul Cotroceni, sediul preşedinţiei. Ar fi uzat probabil de gaze lacrimogene şi de alte materiale din dotare, bastoane şi altele şi noi am fi asistat la un eveniment unic în istoria ţării. Dar ce s-ar fi întâmplat dacă şeful statului ar fi ieşit în faţa porţii sediului, cedând insistenţelor celor prezenţi de a discuta cu ei. La mânia generală de care erau copleşiţi în orele acelea poliţiştii, ar fi urmat o încăierare între SPP şi poliţişti şi probabil şeful statului s-ar fi ales cu grave leziuni. Această ipoteză este argumentată de lozinca prin care preşedintele era chemat să iasă din sediul de la Cotroceni. Formularea „Ieşi afară, javră ordinară!” este ameninţătoare, dar şi edificatoare asupra stării de spirit a poliţiştilor protestatari. Este o frază care spune totul despre intenţiile lor războinice.
În această ordine de idei putem spune că am trecut cu puţin pe lângă un eveniment abominabil, ce ar fi fost consemnat în toate istoriile viitoare. 6000 de poliţişti puşi pe fapte mari ar fi generat un fapt de pomină.
Se pot face multe comentarii. Preşedintele necedând, va urma repersiunea recalcitranţilor. Poliţiştii sunt chemaţi să apere legea, nu să o încalce. Ca instituţie, Poliţia va oferi de acum o altă perspectivă publică, mai întunecată. Jandarmeria are doar păcatul solidarizării cu poliţiştii furioşi. Cum este aici vorba de o solidarizare de breaslă, jandarmeria va avea şanse mai mari să fie înţeleasă de opinia publică.   Nu trebuie să fii fan al preşedintelui Traian Băsescu ca să gândeşti că poliţiştii au întrecut orice măsură. Bun sau rău, el este un simbol. Este la fel de bun sau de rău ca noi toţi. Din acest punct de vedere, e firesc ca şeful statului să nu îi mai admită în sistemul lui de securitate. Trebuie să ne gândim şi la faptul că aceste demonstraţii reflectă perfect o anumită stare de spirit în cadrul poliţiei.
În altă ordine de idei, autorităţile române se aşteptau la proteste de o semenea amploare. Cu toţii au asistat la violenţele din Grecia. Dar aici, la noi, nu au funcţionat instituţiile ce aveau sarcina să protejeze statul. Cine se gândea că tocmai poliţiştii vor încălca primii legile şi vor porni un asalt asupra preşedinţiei. În Grecia şi aiurea, în alte state afectate de criză, nucleul violent l-au constituit oamenii simpli. La noi, poliţiştii au fost mai puţin afectaţi decât alţi bugetari de reducerea salariilor, dar mai violenţi. După cum spunea ministrul Blaga ăntr-un recent interviu, nu au salarii mari dar le au mai mari decât alţi bugetari.