Asculta acest articolToată lumea, inclusiv cei care aveau posibilitatea să facă reforme, avertizează asupra pericolului reprezentat de amânarea prea mult a reformelor.
Ambele partide din actuala coaliție de guvernare se bazează, asemeni unui stat dirijist, pe politicile sociale în loc să investească în viitor sau să stimuleze mediul de afaceri.
O politică guvernamentală șerpuind între politicile populiste ale unui partid de stânga și politicile unui partid de dreapta lipsit de fermitate nu poate conduce decât la o dezindustrializare târâtoare.
Ultimele guverne au rămas încremenite în programe statice, drumuri și trotuare ignorând industria producătoare de produse exportabile sau care să limiteze importurile.
Politicienii români se consolează cu ideea că vor veni investitorii străini și vor industrializa ei țara. Populația activă este în scădere. Economia are probleme structurale majore. Pe lângă comerțul dominat de multinaționale, se pare că noi suntem mai afectați de schimbările geopolitice decât o Rusie supusă sancțiunilor. România, spun economiștii, continuă să fie veșnicul bolnav al Europei Centrale și de Est. Disponibilitatea de a consuma produse interne scade an de an, iar redresarea economică pe termen scurt nu poate fi susținută de economia internă, afectată și de evoluția negativă a economiei globale.
Cu toate acestea, toate partidele aflate deja în campanie electorală vorbesc despre miracolele care se vor întâmpla dacă ele vor câștiga alegerile.
Să fie deja politica un simplu hobby practicat de niște cetățeni mai agresivi care, în fond, au uitat de urgențe și de necesități? Alegătorilor li se dă de înțeles că dacă va fi înlocuit un partid cu altul, un președinte cu altul, problemele se vor rezolva de la sine.
Desigur, trimiterea la o altă epocă istorică este neavenită, dar măcar atunci investițiile au dus la o extindere a capacităților de producție. Acum investițiile generează un nou exod al forței de muncă spre țările din Occident. Se pare că pământul din Spania, Italia, Germania este mai potrivit pentru producția agricolă decât pământul de la noi.
Țara în întregul ei pare să se miște în sens invers decât o planifică guvernanții. Un lucru rămâne stabil pe agenda guvernului: mai mulți bani la buget. În același timp nu se simte nici cel mai mic semnal, în cifre, că se încearcă o restructurare a imensului aparat de stat.
Recent un liberal dădea exemplul de la Bihor a lui Ilie Bolojan care a redus numărul angajaților de la Consiliul Județean Bihor și a instituțiilor subordonate cu mai mult de jumătate și lucrurile merg mai bine. Reprezentatul PNL lăsa să se înțeleagă că la fel s-ar întâmpla dacă un prim ministru viitor ar face la fel ca Ilie Bolojan.
Curios este că PNL nu adoptă în discursul public oficial această teză. De ce? Pentru că PNL tânjește și după voturile celor pe care, în cazul unei restructurări, și-ar pierde locurile de muncă mai bine plătite la stat decât la privat.
Aici este marea dilemă a partidelor de dreapta. Îi aceste partide, la fel ca PSD, își structurează campaniile electorale în jurul cheltuielilor sociale și a subvențiilor la fel ca partidele populiste. Indiferent de culoarea politică, politicienii acordă o mai mare atenție cheltuielilor de consum, consecința fiind că statul va consuma și mai mult, împrumutându-se și mai mult.
În aceste circumstanțe se pune întrebarea ce reforme propun partidele în această campanie electorală? Partidelor nu le lipsește dorința de a investi, ci dorința de a restructura statul.
Pe marginea unei dezbateri despre buget, vom vedea că toți politicienii vor da prioritate consumului, nu investițiilor. Degeaba candidatul Nicolae Ciucă spune investiții, investiții, de trei ori investiții, dacă, de exemplu, nu propune o reformă a pensiilor după contributivitate.
Ce încredere poți avea în partidele care de ani de zile vorbesc despre tăierea pensiilor speciale și nu au făcut nimic? “Cum venim la guvernare a doua zi tăiem pensiile speciale”, zicea un PNL-ist acum patru ani. După patru ani poate să spună același lucru, cu diferența că acum nimeni nu-l mai crede.
Este posibil ca partidele care au guvernat în ultimii patru ani să nu facă reforme de teama partidelor populiste. Poate chiar în ciuda faptului că nu au făcut reforme vor pierde și mai mulți alegători care vor prefera partidele populiste din factura AUR.
La urma urmei cheia succesului s-ar putea să fie munca. Unele țări au adoptat scutirea de impozit pe orele suplimentare. În România se impozitează un loc de muncă part-time la nivelul unui salariu cu normă întreagă. Chiar nu sunt locuri de muncă în care timpul necesar să fie de doar patru ore? Foamea de bani a statului conduce la legi și reglementări aberante.
Însoțite de tot mai multe privilegii de castă, costurile birocrației de stat sunt în creștere neîntreruptă. Există o motivație de care se pot folosi partidele: situația internațională. Se prezice o recesiune a economiei americane. SUA are un deficit bugetar de 7% și o creștere economică de doar 2%. Indiferent de cel ce va deveni președinte, SUA va continua politica datoriilor. În UE, Germania nu mai este motorul economiei europene. Asta nu cumva înseamnă că SUA și Germania pot deveni un factor de risc global? În aceste circumstanțe politicienii români ar trebui să fie mai serioși, mai aplecați pe urgențe și necesități nu pe povești.
Fii primul care comentează