Asculta acest articol
Consumatorii investesc mai multă încredere în carnea provenită din porcii crescuţi în sistem tradiţional, decât în cea provenită de la animalele crescute în aşa numitele ferme comerciale din România sau din alte ţări ale lumii.
Prin cercurile oamenilor cu simţul umorului, în ciuda unor avertismente mai mult sau mai puţin fondate ale nutriţioniştilor, circulă vorba “Cea mai bună pasăre este porcul“.
Nu este pentru nimeni un secret faptul că, apropierea unor sărbători religioase mai mari de peste an precum Crăciunul şi Paştele, îi face pe numeroşi români cu putere financiară, să sacrifice un porc provenit din gospodăriile populaţiei.
Consumatorii investesc mai multă încredere în carnea provenită din porcii crescuţi în sistem tradiţional, decât în cea provenită de la animalele crescute în aşa numitele ferme comerciale din România sau din alte ţări ale lumii. Este déjà ştiut faptul că, pe seama uciderii a milioane de porci în Europa ca urmare a confirmării focarelor de pestă porcină africană în gospodăriile populaţiei, dar şi într-o serie de ferme comerciale, sute mii de porci au fost ucişi şi în România, efectivele fiind cu mult sub necesarul de consum al românilor. Unele surse oficiale au acreditat ideea că, România îşi poate produce doar 20% din necesarul de consum – porc. Diferenţa se aduce de peste mări şi ţări. Un alt motiv pentru care sectorul de creştere a porcilor este în suferinţă în România, îl reprezintă insuficientele ferme de reproducţie care să asigure la preţuri rezonabile efectivele de purcei necesari pentru popularea fermelor de creştere şi îngrăşare. Ba mai mult, este în continuă scădere şi numărul porcilor crescuţi în gospodăriile populaţiei, fiind impuse o serie de condiţii care îngrădesc această activitate practicată de sute de ani de către o parte a populaţiei din România.
Ca explicaţiile privind regresul efectivelor de porci de la noi din ţară să fie şi mai convingătoare, vine şi problema valorificării, atunci când vorbim mai ales despre fermele aşa zise comerciale. Procesatorii plătesc preţuri derizorii, care adesea nu acoperă costurile de producţie. La toate neajunsurile mai sus enumerate cu privire la fermele comerciale, un cuvânt greu de spus în cheltuielile înregistrate cu creşterea porcilor îl reprezintă volatilitatea preţurilor cerealelor mai ales în ultimii ani, când seceta prelungită şi temperaturile excesive – arşiţa, au redus la jumătate producţiile de orz, porumb soia ş.a, componente esenţiale în realizarea reţetelor furajere pentru viitorii grăsuni.
Dacă fermele comerciale au îngrădiri în ceea ce priveşte livrarea către abatoare a porcilor ajunşi la greutatea de sacrificare ca urmare a interdicţiilor impuse de aparţia sporadică a unor focare de pestă porcină africană, iată că de aproape două săptămâni, în ziare, dar şi pe reţelele de socializare sunt postate anunţuri de vânzare porci. Chiar şi în ziarul nostru Informaţia Zilei, apar zilnic asemenea anunţuri, fiind publicat doar numărul de telefon la care se pot solicita informaţii.
Fiind la mai puţin de o lună de zile de Crăciun, déjà se fac vânzări. Potrivit informaţiilor obţinute de noi, porcii graşi din gospodăriile populaţiei se vând la 15 – 17 lei kilogramul, în vreme ce abatoarele plătesc fermierilor 7,9 – 8,1 lei pe kilogramul în viu, sumă pe care se aplică taxa pe valoarea adăugată. Curios este faptul că, în aceste zile, încă se mai găseşte carene porc la promoţie în unele supermarketuri, la preţuri de 17 – 20 de lei kilogramul. Mai scumpe li se par consumatorilor picioarele şi capul pentru răcituri. Acestea au preţ minim de 7 lei/kilogram. Iată că la o simplă privire, fără a face analize aprofundate de preţ, rezultă că de la fermă şi până în galantare, preţurile cărnii pe componente anatomice creşte la dublu.
Dacă luăm în seamă socotelile făcute cu privire la pierderile înregistrate la sacrificare unui porc, unii spun că pierderile sunt sub 10%, ceea ce înseamnă conţinut stomacal şi fecale, iar alţii spun că pierderile ar putea ajunge de până la 20-25%. Adevărul este că, în gospodăriile populaţiei, doar conţinutul stomacal, fecalele şi parte din intestine se consideră pierderi, în rest, totul se pune în valoare.
Opinii ale unor crescători de porci în ferme comerciale
Aşa cum anticipam, cu mai puţin de o lună înainte de Crăciun, perioadă în care se va intesifica sacrificarea porcilor după sistemul tradiţional, am contactat câţiva proprietari de ferme de creştere şi îngrăşare a porcilor, din judeţ. Aceştia ne-au prezentat câteva aspecte mai puţin cunoscute de către consumatorii de carne de porc.
Grigore Iuga, proprietar de fermă de reproducţie, dar şi de fermă de creştere şi îngrăşare, s-a dovedit nemulţumit de preţurile plătite de abatoare. Procesatorii invocau până în urmă cu puţin timp faptul că, în ultima perioadă, fiind vorba despre câteva luni de zile, a scăzut cererea de carne de porc de pe piaţă, asta şi ca urmare a închiderii sezonului de concedii şi restaurant din staţiuni turistice.
Interlocutorul nostru a ţinut să menţioneze faptul că, în această perioadă, abatoarele preiau din ferme porcii graşi la 8 – 8,1 lei pe kilogramul în viu, la care se adaugă taxa pe valoarea adăugată. La un asemenea preţ, majoritatea fermelor de creştere şi îngrăşare a porcilor riscă să intre în faliment. Chiar dacă în ultimele luni, pe piaţa europeană a porcului a scăzut preţul purceilor până la aproximativ 80 de euro pe bucată, la care se adaugă costuri de transport la nivelul a 2 -3 euro pe animal, situaţia este critică. De o vreme, au crescut preţurile la cereale, dar mai ales la srotul de soia, component esenţial al reţetelor furajere. Scăderea preţului purceilor pe piaţa internaţională cu aproape 20% este motivată de scăderea cererii din partea fermelor specializate de creştere şi îngrăşare. Demersul nu reprezintă o rezolvare. În actualele condiţii, mai pot rezista pe piaţă o scurtă vreme doar fermele care îşi produc în bună parte cerealele necesare, eventual şi purceii.
Andrei Veron, alt cunoscut crescători de porci, şi acesta deţinător inclusiv a sectorului de reproducţie, spunea că se lucrează déjà în pierdere. Preţul de 7,9 – 8 lei pe kilogramul în viu nu asigură încasările necesare pentru a rezista pe piaţă. Spre deosebire de interlocutorul menţionat mai sus, Andrei Veron spune că, în prezent, scăderea preţului purcelului la aproximativ 60 de euro bucata, plus costuri de transport nu ajută prea mult. Furajele sunt scumpe. Spre exemplu srotul de soia, ingredient indispensabil din reţeta furajeră de îngrăşare a porcilor a ajuns déjà la 3,5 lei kilogramul. S-a scumpit porumbul, grâul, orzul şi toate conduc la creşterea chetuielilor. Urmează o perioadă grea. După sărbătorile care se apropie, se va înregistra cu siguranţă o scădere a preţului de achiziţie pe motivul că o să scadă consumul de carne.
Fermier care a dorit să rămână anonim, a reiterat parte din cele spuse de cei doi interlocutori, opinii care ar putea îngrijora populaţia, dar şi fermierii. A ţinut să menţioneze faptul că, doar crescătorii care deţin şi ferme de reproducţie, dar au şi terenuri pentru a cultiva în bună parte cerealele componente ale reţetelor furajere mai pot rezista o perioadă scurtă. Falimentul nu este departe cu actualele preţuri de valorificare a porcilor graşi. Politicile de dezvoltare a sectorului de creştere a porcului se impun a fi revizuite şi îmbunătăţite. În caz contrar, românii vor consuma şi pe mai departe carne de porc adusă din Spania spre exemplu, poate chiar din Polonia, fără a exclude existenţa pe piaţă a unor cantităţi de carne îngheţată poate de luni şi luni de zile.
Fii primul care comentează