Asculta acest articolAflăm că Universitatea din Bucureşti a apreciat că Victor Ponta a plagiat. Faptul vine după ce anterior Comisia de etică a declarat contrariul şi anume că lucrarea de doctorat a premierului nu este rezultatul unui plagiat. E cel puţin suspect cum, la o distanţă de numai o zi, două comisii dau verdicte radical opuse.
Desigur, Victor Ponta susţine cu aceeaşi seninătate că decizia ultimei comisii, cea a Universităţii Bucureşti este una de natură politică.
Aşadar, verdictul anterior şi anume cel al Comisiei de etică nu are caracter politic pentru simplul motiv că îi este binevoitor primului-ministru.
Toată tevatura aceasta în jurul lucrării lui Ponta este, fără nicio îndoială, de natură politică şi în acest sens premierul are dreptate. Trecem peste faptul că lucrarea este plagiată şi peste faptul că nu este admisibil un plagiat la asemenea nivel, al unei lucrări de doctorat. O astfel de teză presupune un timp îndelungat de cercetare temeinică, o aprofundare a temei de cercetare astfel ca la suprafaţă, şi în lucrare mai ales, să apară aspecte inedite. În cazul în care lucrurile se desfăşoară aşa, nu-şi mai găseşte locul nicio formă de plagiat.
În sfârşit, teza de doctorat a lui Victor Ponta devine importantă tocmai pentru că cel ce deţine titlul ştiinţific de doctor este şi prim-ministru. În plan intern, ecourile plagierii sunt neglijabile. Din eşantionul consultat de noi, chiar fanii preşedintelui suspendat socotesc plagierea ca fiind nerelevantă. Probabil a devenit naturală modalitatea aceasta de a copia fără indicarea directă şi imediată a surselor, acestea fiind menţionate, sau mai bine zis ascunse, într-o stufoasă listă bibliografică.
Dacă printre îndârjiţii susţinători ai preşedintelui suspendat Traian Băsescu, plagiatul este un fapt oarecare, nesemnificativ, ne putem închipui cum şi ce gândesc susţinătorii noului guvern Ponta. Probabil că cei mai mulţi îi dau dreptate considerând toată povestea o lucrătură cu conotaţii electorale comisă de Traian Băsescu. Dacă luăm în calcul şi marea masă a electoratului, deci a celor cu drept de vot, înţelegem că problema plagiatului este tratată cu toată indiferenţa posibilă.
Plagiatul primului-ministru are ecouri profunde doar în exterior. Cunoaştem la această oră opinia presei din Occident care, în mod cert, coincide cu cea manifestată în cancelariile europene. De aici, din punctul acesta tema devine o temă gravă. În Occident doi iluştri demnitari aflaţi într-o situaţie similară au demisionat pe loc, cei doi socotind că aduc prejudicii de imagine statului pe care îl reprezintă.
Şi Victor Ponta a declarat în presa spaniolă că dacă verdictul unor comisii abilitate va fi de plagiere, va demisiona. Dar premierul nu-şi pune astfel problema şi avem certitudinea că nu va părăsi funcţia de la Palatul Victoria. A găsit de mai multă vreme soluţia salvatoare că totul este opera lui Traian Băsescu şi o va susţine până în pânzele albe. Ar avea soluţia unei instanţe dacă s-ar simţi nevinovat. Un complet de judecată ar putea lămuri lucrurile, dar Victor Ponta nu se va adresa tribunalului şi ştim de ce.
În aceeaşi ordine de idei, primul-ministru este încredinţat că după demiterea lui Traian Băsescu prin referendum situaţia o să dispară ca prin farmec. Dar Victor Ponta nu va putea să răsufle uşurat cât timp va rămâne în politica europeană şi cât timp numele său va fi pomenit de posteritate.
