Asculta acest articolCând relațiile inter-personale dintre foarte diferiții membrii activi ai PSD și PNL se vor fi deteriorat destul de mult încât reuniunile să fie doar de formă se va putea discuta și de spargerea USL. Aceste partide sunt formate din oameni cu idei, sentimente, convingeri și, desigur, interese materiale. Cei care se înregimentează politic nu o fac întotdeauna cu intenția de a pune umărul la dezvoltarea comunității din care face parte. În cele mai multe cazuri la mijloc sunt interese strict personale. Unii vizează funcții, alții vor să câștige un ban în plus făcând politică. Din astfel de elemente sunt formate partidele care ne conduc prin alternanța la guvernare. Pentru toți poporul a găsit o definiție simplă: toți sunt la fel. Iar dacă toți sunt o apă și-un pământ, așa cum în trecut s-au certat și s-au despărțit, la fel se va întâmpla și acum. USL nu poate dura la nesfârșit. Când se va ivi o ocazie, unul dintre partide va ieși din combinație. Un nou sistem de alianțe este previzibil. Pe măsură ce se va eroda guvernul, va crește ponderea opoziției chiar dacă aceasta nu va mișca un deget. Oamenii dezamăgiți își vor pune speranțele în altă formațiune politică. Este în firea lucrurilor.
În mod automat, primele dezamăgiri vor fi legate de administrația locală. Autoritățile locale sunt mai aproape de oameni, sunt mai vizibile decât alte instituții ale statului. Nemulțumirile se iscă din orice, din gropile neacoperite, din lipsa curățeniei, din lipsa contactului personal cu cei ce au votat. Aroganța, nepăsarea, lipsa de inițiativă sunt sancționate imediat. Mecanismul de declanșare a votului negativ este simplu ca un comutator care funcționează pe bază de simpatie și antipatie. Ai greșit, cetățeanul stinge lumina. Nu mai vrea să te vadă, nu mai vrea să audă de tine.
Ajunși în această postură, politicienii caută motivele în cu totul altă parte. Caută vinovați în rândul colegilor, nu se privesc în propia oglindă. Încep bârfele, se acuză reciproc, întâi în spații închise, apoi în public. De aici până la ruptura totală nu este decât un pas.
Între timp se caută soluții de rezervă. Se pun bazele unui nou sistem de alianțe. Prima etapă se desfășoară în interiorul partidului. Se fac noi bisericuțe, se sparg prietenii vechi, se trece peste vechile adversități. Între timp partidul respectiv se șubrezește, nu mai are forța de a lupta cu adversarii, prea ocupat fiind să se autodistrugă.
Trecând peste micile și marile dispute interne, inerente la un moment dat, posibilitatea formării unui nou pol de putere este reală. Gruparea lui Călin Popescu Tăriceanu are deja o formulă juridică. Inițiativa România Liberală probabil că nu-l sperie de tot pe Crin Antonescu, însă ea dă speranțe partidelor de dreapta. PDL și cele două-trei partidulețe mai mici care s-au desprins din poala lui Băsescu, văd în IRL o piatră de temelie pentru începutul unei noi construcții de dreapta.
PSD, dimpotrivă, a înghițit micul partid a lui Gabriel Oprea. Prin urmare flancul drept al USL este cel vulnerabil. Orice strateg, cât de prost ar fi, este logic să atace în punctul slab. Este și rațiunea pentru care Traian Băsescu se arată blând și îngăduitor cu PSD și Victor Ponta. :i el are atenția ațintită asupra aceluiași punct vulnerabil.
Problemele interne, de la cel mai mic nivel, cumulate de peste tot din țară, din toate organizațiile și filialele, sunt un semnal acolo sus pentru demararea unor negocieri clandestine între politicienii care se consideră marginalizați. Ei vor pune bazele unui nou sistem de alianțe. Este doar o chestiune de timp. S-ar putea întâmpla anul viitor sau peste doi, trei ani. USL-ului nu-i este dat să dăinuie mai mult decât un mandat.
