Asculta acest articol

Alegerea preşedintelui Statelor Unite se face prin sufragiu universal indirect – americanii vor desemna, de fapt, la 6 noiembrie, un grup de mari electori reuniţi în cadrul unui “Colegiu Electoral”.

Acest Colegiu, creat prin amendamentul 12 al Constituţiei, în 1804, numără 538 de membri care vor alege preşedintele şi vicepreşedintele.

Câştigătorii alegerilor prezidenţiale, fie tandemul democrat Barack Obama – Joe Biden, fie cel republican Mitt Romney – Paul Ryan, vor fi cei care vor obţine majoritatea absolută de 270 de voturi.

Fiecare stat este reprezentat de mari electori, al căror număr este egal cu cel al senatorilor şi reprezentanţilor săi în Congres. Districtul Columbia, în care se află şi capitala, Washington, nu are niciun reprezentant cu drept de vot în Congres, dar are trei mari electori.

California, statul cel mai populat din SUA, numără 55 de mari electori. În Texas sunt 38, iar în Florida, 29. Statele cu cei mai puţini locuitori au minim trei mari electori.

În caz de egalitate, sarcina de a alege viitorul preşedinte îi revine Camerei Reprezentanţilor, ceea ce s-a întâmplat în 1800 şi 1824. În această situaţie, vicepreşedintele este ales de Senat.

Având în vedere acest sistem, este posibil ca preşedintele să fie ales fără să obţină majoritatea absolută a sufragiilor populaţiei, aşa cum s-a întâmplat în 2000, dar şi în alte trei cazuri în istoria Statelor Unite.

Această anomalie este posibilă întrucât în aproape toate statele – cu excepţia statelor Maine şi Nebraska – candidatul care obţine cele mai multe sufragii este reprezentat de toţi marii electori ai statului respectiv în Colegiul Electoral. Astfel, în California este suficient ca un candidat să obţină un singur vot în plus faţă de rivalul său pentru a obţine susţinerea a 55 de mari electori.

Din cauza acestui sistem, Obama şi Romney privilegiază zece state-cheie din 50, printre care Ohio, Florida, Iowa şi Colorado, care ar putea trece de la o tabără la alta, putând astfel să decidă rezultatul alegerilor.

Marii electori, de cele mai multe ori aleşi locali, se reunesc în capitala fiecărui stat pentru a alege oficial preşedintele şi vicepreşedintele în prima zi de luni care urmează celei de-a doua zi de miercuri din luna decembrie, în acest an data fiind de 17 decembrie.

În mod ciudat, nimic nu îi obligă pe marii electori să respecte votul popular. Circa 700 de propuneri de amendament vizând modificarea sau eliminarea Colegiului Electoral pentru instaurarea sufragiului universal direct au fost prezentate în zadar Congresului în cursul ultimelor 200 de ani.

Preşedintele ales, Obama sau Romney, va deveni cel de-al 45-lea al Statelor Unite ale Americii, urmând să fie învestit în funcţie la 20 ianuarie.

Cel care pierde alegerile poate totuşi să câştige Casa Albă

Acest lucru s-a întâmplat de patru ori în istoria americană. Câştigătorul alegerilor prezidenţiale are nevoie de majoritatea marilor electori, care sunt repartizaţi statelor în funcţie de populaţie şi atribuiţi, în cea mai mare parte, după principiul “câştigătorul ia tot”.

Alegerile prezidenţiale naţionale înseamnă de fapt 51 de scrutine separate (50 de state plus Washington DC). Cel care câştigă 270 de electori obţine preşedinţia.

În 2000, George W. Bush a obţinut cu 500.000 de voturi mai puţin decât Al Gore, dar a obţinut 271 de mari electori şi a câştigat alegerile.