Asculta acest articolCastelul Bran, unul dintre cele mai emblematice monumente istorice și arhitectonice ale României, este atestat documentar pentru prima dată la 19 noiembrie 1377. În această zi, regele Ludovic I de Anjou a emis un act prin care brașovenii primeau dreptul de a construi cetatea pe propria cheltuială și cu munca meșterilor locali. Documentul specifica ridicarea unei noi cetăți de piatră în Pasul Bran-Rucăr, la granița dintre Transilvania și Țara Românească.
În documentul emis la Zvolen, regele Ludovic I (1342-1382) le promitea sașilor din Scaunul Brașovului dreptul de a construi cetatea, cu condiția ca aceasta să servească ca punct strategic pentru apărarea graniței sudice a regatului. Regele adăuga că, în eventualitatea în care Țara Românească ar fi intrat sub controlul său, punctul vamal de la Rucăr urma să fie mutat la Bran. Această mențiune sugerează importanța economică și militară pe care regiunea o avea pentru regatul ungar.
Referința din document la o „nouă cetate de piatră” indică faptul că fortificația de piatră urma să înlocuiască o structură mai veche, probabil din lemn, construită inițial de cavalerii teutoni între anii 1211-1225. Această fortificație timpurie avea rolul de a proteja trecătoarea Bran-Rucăr, un punct strategic în drumul comercial dintre Transilvania și sudul Carpaților. În secolul al XIII-lea, teritoriul cetății Bran a fost sub jurisdicția comitatului regal de Alba Iulia.
În secolul al XV-lea, castelul a fost implicat în politica de frontieră a Țării Românești. În 1407, Sigismund de Luxemburg l-a oferit domnitorului Mircea cel Bătrân, fără domeniul aferent, dar acesta a revenit coroanei maghiare în 1427, care a finanțat lucrări importante de fortificare.
În perioada modernă, Castelul Bran a cunoscut o schimbare semnificativă în 1920, când Consiliul Orășenesc Brașov l-a donat Reginei Maria a României. Castelul a devenit reședință regală și a fost restaurat, fiind decorat conform gusturilor rafinate ale reginei.
După 1948, castelul a fost naționalizat și transformat în muzeu. În această perioadă, a trecut printr-o restaurare amplă între 1987 și 1993, fiind redeschis publicului ca muzeu de istorie și artă feudală.
Într-un moment de cotitură în istoria modernă a castelului, la 18 mai 2006, acesta a fost retrocedat moștenitorilor legali, membri ai familiei de Habsburg: Arhiducele Dominic, Arhiducesa Maria Magdalena și Arhiducesa Elisabeta. După o administrare de tranziție de către statul român, Castelul Bran a fost predat oficial proprietarilor la 1 iunie 2009.
Astăzi, Castelul Bran este una dintre cele mai populare atracții turistice din România. De-a lungul secolelor, el a devenit nu doar un simbol al istoriei locale, ci și un punct de interes cultural și turistic datorită asocierii cu legenda lui Dracula. Restaurat și administrat de moștenitorii săi, castelul continuă să atragă vizitatori din întreaga lume, fascinați de arhitectura sa impresionantă, de istoria bogată și de peisajele spectaculoase din Pasul Bran-Rucăr.
Citește și:
Castelul Károlyi și împrejurimile – cea mai mare atracție turistică din zonă
Fii primul care comentează