Asculta acest articolÎn ciuda faptului că anul viitor vor avea loc două rânduri de alegeri, pentru Parlamentul European și alegeri prezidențiale, până în acest moment nu există decât un singur candidat sigur: Klaus Iohannis. Doar actualul președinte a anunțat în mod ferm că va candida pentru un nou mandat.
Europarlamentarele vor avea loc în luna mai. Mai sunt doar 9 luni și niciun partid nu a prezentat o listă cât de cât sigură.
Se fac presupuneri, se mai discută pe grupuri-grupulețe în interiorul partidelor, însă nimeni nu are o poziție oficială.
Asta și pentru că nu sunt suficient de siguri pe scaunele lor nici șefii de partide.
Nu stă confortabil nici Liviu Dragnea, nici Ludovic Orban. Din motive diferite. Unul are deasupra capului sabia lui Damocles, ținută de cine știe ce complet de judecată, poate și de vreun procuror care va descoperi cine știe ce, iar celălalt, scăpat de problemele juridice, este contestat în propriul partid.
Poate că în momentul întocmirii listelor electorale pentru Parlamentul European PSD și PNL vor avea în frunte alți președinți.
Alegerea președintelui României, deși data alegerilor prezidențiale este undeva prin octombrie-noiembrie, este o problemă mai arzătoare la ordinea zilei decât alegerile din luna mai.
Cu toate că președintelui, conform Constituției, i se conferă un rol semi-prezidențial, adică se bucură de o semi-putere, în realitate șeful statului este considerat cel mai influent, cel mai puternic om politic din România. Prerogativele lui sunt însă limitate. Dacă președintele nu are guvernul său, se trezește că aleargă cu picioarele în sac.
Klaus Iohannis nu poate face mare lucru. Atâta vreme cât adevărata putere se află la Executiv și majoritatea parlamentară îi este ostilă, singurul lucru pe care-l poate face este să se posteze în poziția de opozant. Prin urmare el se opune la tot, cu convingerea că face ceea ce dorește electoratul care l-a votat.
Dar este sigur că și-a păstrat electoratul? Aici se află marea necunoscută. Tocmai din această pricină, cu o grabă ce pare suspectă, PNL organizează prima echipă de campanie electorală. Se desemnează un grup de persoane, cele mai bune din partid, care vor conduce campania pentru realegerea președintelui Iohannis.
Cele 10-12 persoane devin în felul acesta “greii” PNL. Este un prim pas spre o nouă structură de putere. Se poate presupune că fiecare dintre ei va avea posibilitatea să-și aleagă funcția pe care și-o dorește. Unii vor dori să candideze la europarlamentare pe locuri eligibile. Alții vor dori să facă parte din viitorul guvern, care s-ar putea instala fie anul acesta, prin căderea guvernului PSD-ALDE, fie după alegerile prezidențiale din 2019.
Constituirea primei echipe de campanie nu înseamnă liniștirea deplină a apelor în PNL. Candidatul prezidențial merge în alegeri în tandem. Liderul partidului devine fie candidat la președinție, fie la șefia guvernului. În cazul PNL, viitorul premier nu poate fi altul decât Ludovic Orban. Aici este marea problemă. Contestarea liderului nu este de natură să întărească partidul.
PNL va trebui să rezolve această problemă cât mai urgent. Până atunci se pot face multe speculații pe marginea situației din partid, pe capacitatea lui de a mai câștiga odată alegerile cu un candidat ca Iohannis, cu capacitatea lui de a intra la guvernare în frunte cu un premier ca Ludovic Orban.
