Prima expoziţie din 2016 la Muzeul de Artă

Asculta acest articol

Soţii Lia şi Gheorgjhe Paul-Trifu au expus cele mai recente picturi ale lor

Începând din anul 2000, soţii artişti Lia şi Gheorghe Paul-Trifu şi-au făcut un obicei din a deschide o expoziţie personală din 5 în 5 ani, aducând în faţa iubitorilor de pictură cele mai recente creaţii ale lor. A patra asemenea expoziţie a întârziat puţin, cei doi fiind aleşi să deschidă anul expoziţional 2016 la secţia de Artă a Muzeului Judeţean Satu Mare.

Au venit în faţa publicului pentru a prezenta familia Paul-Trifu şi arta acesteia directorul Muzeului Judeţean, Felician Pop, şefa Secţiei Artă, Liuba Irina Horvat, curatorul expoziţiei, Toth Zoltan, şi criticii de artă Muhi Sandor şi Erdos Judit. Publicul a fost unul numeros şi avizat, format din profesionişti ai artei plastice, muzeografi, prieteni ai artiştilor, elevi ai acestora şi iubitori de frumos. Dar şi din oameni ale căror chipuri se regăsesc pe pereţii saloanelor de la parterul Muzeului de Artă.

Spunem asta pentru că portretele ocupă o parte importantă din expoziţie. Gheorghe Paul-Trifu îşi reconfirmă pasiunea pentru chipul uman, alegând să redea portrete de artişti şi intelectuali, înnobilate de contactul direct cu marea cultură. Îi regăsim, printre alţii, pe Lucian Paul-Trifu, Toth-Pall Miklos, Adrian Avăşan, chiar Constantin Noica, spiritualizarea chipului lor fiind redată cu fineţe de pictor. Chipul şi trupul uman îi este subiect şi într-un tablou de mari dimensiuni intitulat “Emese”, un studiu al unei feminităţi robuste.

Expoziţia e plină de peisaje realizate de cei doi soţi în Oaş şi Maramureş, în care simbioza dintre munte, vegetaţie şi om este tratată cu un ochi pătrunzător. Blocurile mari de piatră devin blocuri vibrante de culoare, iar copacii dau viaţă compoziţiilor. Unele peisaje sunt stilizate şi capătă valenţe filosofice, mai ales sub penelul doamnei Lia: “Linişte”, “Acum a stat” sau “De ce?”, acest din urmă tablou fiind un protest îndurerat faţă de molima defrişărilor care goleşte Maramureşul de pădurile sale. Tot dânsa realizează şi compoziţii simboolice: aripi de înger (“Tainică prezenţă”), hora cosmică (“Dansul miresei”), vasul divin (“Scoica uriaşă”), teme gnostice (“Compoziţie”). Se joacă inspirat cu manierele, de la delicateţea picturii florale (ciclul “Suave”) la culorile şi formele foarte vii din două tablouri alăturate în ultimul salon.

Într-o expoziţie plină de culoare, cea mai grăitoare lucrare este una monocromă: doi arbori uniţi la rădăcină, crescuţi împreună, desenaţi cu un penel sfios, amintind de pictura japoneză, ne întâmpină cu simplitate şi emoţionează privitorul. Titlul lucrării? “Suflete pereche”. Pare a fi semnătura acestei frumoase ofrande artistice.