Asculta acest articolÎnghețata, desertul care astăzi este savurat în orice anotimp și peste tot în lume, are o istorie fascinantă, plină de provocări tehnologice și inovații culinare. De la primele amestecuri de lapte și gheață folosite în Antichitate până la fabricile moderne, povestea înghețatei reflectă evoluția umană în stăpânirea frigului și a tehnologiei de conservare.
În data de 12 mai 1777, în paginile ziarului The New-York Gazette, apărea prima reclamă la înghețată, marcând astfel un moment istoric pentru iubitorii de deserturi reci. Anunțul era făcut de Philip Lenzi, un cofetar ambițios care se lăuda cu oferta sa constantă de înghețată, dulcețuri și bomboane la magazinul său din Hanover Square, New York. Într-o perioadă în care producerea și conservarea înghețatei erau dificile, acest anunț a fost perceput ca o noutate extraordinară. Înghețata era un lux și o raritate, oferită în cantități mici și savurată de obicei la mesele private ale celor înstăriți.
O tradiție antică, răspândită în lume
Deși nu cunoaștem cu certitudine inventatorul înghețatei, este clar că istoria sa are rădăcini adânci. Primii pași au fost făcuți în China, unde un amestec de orez și lapte era înghețat cu ajutorul zăpezii. În alte părți ale lumii, gheața era culeasă din munți și stocată în „gropi frigorifice” acoperite cu paie, iar în Persia, perșii au creat o rețetă de desert înghețat cu apă de trandafiri și șofran, păstrând gheața în structuri speciale numite yakhchal. În Europa, renumitul explorator Marco Polo a adus în Italia rețete similare cu șerbetul chinezesc, iar prin căsătoria Caterinei de Medici cu regele Henric al II-lea, înghețata a ajuns și în Franța, unde a fost perfecționată și rafinată.
Înghețata devine accesibilă – o provocare a revoluției industriale
Până în secolul XIX, înghețata era încă un produs exclusivist, consumat doar de elite. Fabricația și conservarea erau complexe, necesitând recoltarea gheții din natură și păstrarea ei în depozite bine izolate. Această metodă tradițională a fost modernizată de Nancy Johnson în 1843, când a inventat prima mașină manuală de înghețată. În curând, Jacob Fussell, un lăptar din Pennsylvania, a realizat potențialul comercial al înghețatei și a deschis prima fabrică de profil. Acest moment a marcat trecerea la producția industrială, scăzând prețul înghețatei și transformând-o într-un produs accesibil pentru mai mulți oameni.
Evoluția gustului – de la un lux la o plăcere universală
În anii următori, înghețata a continuat să cucerească noi teritorii și inovații. Odată cu revoluția industrială și apariția frigiderului modern inventat de Carl von Linde, înghețata a devenit și mai accesibilă. În secolul XX, desertul rece a fost inclus în rațiile soldaților americani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, devenind astfel o delicatesă apreciată la nivel internațional.
Astăzi, varietatea aromelor și formelor în care este disponibilă înghețata este impresionantă, de la cornetele care au fost popularizate la Expoziția Mondială din 1904 la înghețata pe băț, introdusă pentru prima dată în timpul Marii Crize Economice.
Înghețata – un simbol global al răsfățului și inovației
Astăzi, producția globală de înghețată depășește miliarde de kilograme anual, iar această industrie a devenit un simbol al gustului, inovației și dorinței de răsfăț. Fie că este vorba de sortimentele clasice de vanilie și ciocolată sau de arome excentrice din Venezuela, cum ar fi înghețata cu cremă de crab, înghețata rămâne o constantă a micilor plăceri ale vieții, un dar de neprețuit pentru papilele gustative de pretutindeni.
Fii primul care comentează