Asculta acest articol
Una dintre marile descoperiri ale experților ONU din timpul Războiului Rece din perioada amenințării nucleare era că URSS-ul nu era nici pe departe atât de periculos pe cât îl prezenta SUA. Dar imperiile au nevoie de pericole care să le amenințe civilizația, cultura, integritatea, siguranța cetățenilor.
Până și dictatorul nostru împușcat în urmă cu 30 de ani avea un talent incredibil de a prezenta “pericolili” care amenințau “idependența” și integritatea “Rumâniei”.
Dacă pericolele nu există sau sunt minore, ele trebuie inventate. Păstrând proporțiile, cam în aceeași situație se află acum PNL și PSD. Dacă păstrăm și simetriile, ar rezulta că PSD se află în situația fostei Uniuni Sovietice, iar PNL în poziția Statelor Unite.
Departe de a avea forța celor două supraputeri, cele două partide politice mai învrăjbite decât ar fi necesar, fac viața oamenilor și mai amară decât este.
Punând alături acuzațiile reciproce avem în față tabloul sumbru al unei realități de nesuportat.
Am putea începe cu acuzațiile aduse guvernului PNL de liderii PSD și preluate de fiecare social-democrat din ultimul cătun din țară. În primul rând sunt scoase în evidență împrumuturile uriașe pe care le ia guvernul Orban. PSD sugerează că nu ar trebui luate aceste împrumuturi, dar în același timp acuză PNL-ul că refuză să majoreze pensiile cu 40% și să dubleze alocațiile pentru copii. Este o frântură logică, dar în disputele politice nu primează logica.
Să nu ne imaginăm că PNL nu acuză PSD-ul tot bazându-se pe frânturi de logică. Am zice că nimic din ce prezintă partidele nu poate fi luat în considerare ca adevăr sută la sută în conformitate cu realitatea.
Toate minciunile politice sunt brodate pe un miez de adevăr. Exagerările depind de talentul, de abnegația cu care sunt prezentate publicului, de forța de manipulare a fiecărui partid. Cuvântul “propagandă” are o conotație atât de negativă, încât nici nu se rostește în sediile partidelor, dar este prezent în fiecare fir de praf, în fiecare minte de om înregimentat politic, în fiecare frază din programele formațiunilor politice.
Moțiunile de cenzură, deci și cea pe care o înaintează acum PSD, sunt un fel de rezumat al tuturor acuzațiilor, o culme a propagandei, un fel de biblie satanică elaborată pentru a anunța sfârșitul iminent al unui guvern condus de adversari.
Dacă guvernul respectiv nu cade înseamnă că vine sfârșitul lumii. Lupta se reia de unde a fost înainte de supunerea la vot a moțiunii. Păcat că nu sunt moțiuni de cenzură și la nivelul administrațiilor locale. Partidele au avut grijă ca președintele consiliului județean să fie ales prin vot direct, nu prin votul consilierilor județeni.
Cu toate aceste neajunsuri ce țin de manipularea opiniei publice, sunt situații când un guvern trebuie să plece acasă. Întrebarea fundamentală este dacă, în acest moment, guvernul Orban trebuie să fie demis sau nu? O altă întrebare, la fel de importantă, este dacă PSD are sau nu are acum capacitatea să preia guvernarea?
O parte din răspuns va veni după congresul PSD programat concomitent cu moțiunea de cenzură. S-ar părea că nu vor fi surprize. Marcel Ciolacu pare sigur pe victorie. Se și spune că la partide alegerile se fac în culise.
După un interimat foarte lung, președintele Camerei Deputaților se prezintă ca un lider autoritar, stăpân pe sine. A preluat metode și strategii de la foștii președinți, de la fiecare câte un pic. La fel ca Liviu Dragnea, numai el știe numele celui care va fi propus de PSD pentru funcția de prim ministru, dacă moțiunea trece. De fapt, propunerea va fi a lui, nu a partidului. La fel ca Liviu Dragnea, are în mânecă un “Shhaideh”.
Secretomania nu este specifică doar PSD-ului. Și președintelui Iohannis îi place suspansul. De fapt, este în firea celor care dețin puterea de a numi oameni în funcții să facă pe secretoșii.
De la premieri la miniștri, de la prefecți la președinți și primari, tuturor le place să-și arate puterea jucându-se cu destinul oamenilor. Opinia publică nu resimte introducerea moțiunii de cenzură ca un mare eveniment. Nu prezintă un mare interes nici alegerile de la congresul PSD. Pandemia anihilează până și interesul pentru alegerile locale. Ceea ce îngrijorează, pe lângă pericolul reprezentat de pandemie, este războiul necontenit dintre partide, în special dintre PNL și PSD.
Dacă e să găsim o vină pentru situația actuală, ca și pentru eventuala înrăutățire a situației sociale și economice a țării, cu siguranță ajungem la concluzia că ambele partide, aflate în plin “război rece” sunt la fel de vinovate. O vină egal împărțită între PSD și PNL, recunoscută de fiecare parte, ar putea conduce la realizarea unui guvern de uniune națională. Măcar pe perioada pandemiei.
A vorbi acum de un guvern de uniune națională este ca și cum am vorbi despre Statele Unite ale Americii și Rusiei. La care să adere și China.
