Asculta acest articolAu trecut trei ani de la tragedia de la clubul “Colectiv și cazul rămâne nerezolvat. Asupra lui planează și mai multe necunoscute decât în fatidica noapte.
De fapt, de pe niciunul dintre marile tragedii colective care au zguduit societatea românească nu a fost scos vălul. Au rămas fără răspuns întrebările scrise pe ziduri în decembrie 1989. “21-22/ Cine-a tras în noi?”. Nu se cunosc, nici nu știm dacă în decembrie 1989 au existat “teroriști”.
Se vor împlini în decembrie 29 de ani. Cazul a rămas nerezolvat. Pe ici, pe colo au mai apărut informații. L-a văzut pe Ion Iliescu, considerat erou în acele zile, intrând în sala de tribunal.
La fel de misterioase sunt mineriadele. Au fost vreo cinci. Începând din 1990, 1991 până în timpul mandatului președintelui Emil Constantinescu.
Au dărâmat un guvern,în septembrie 1991. Singura condamnare a venit pentru mineriada din 1999. Restul rămân mistere ale istoriei postdecembrie.
După o lungă pauză, în care au avut loc evenimente ciudate de mai mică anvergură, a urmat tragedia de la clubul Colectiv. Ca și la revoluție, ca în timpul mineriadelor, au murit persoane nevinovate. Singura lor vină a fost că se aflau într-un loc nepotrivit într-un moment nepotrivit.
Evenimentele din decembrie 1989 au provocat un mare val de simpatie pentru România. În timp ce în restul țărilor socialiste au avut loc “revoluții de catifea”, regimurile comuniste căzând fără violență, în România s-a declanșat o luptă pe viață și pe moarte între românii care-și doreau libertatea și cineva fără chip numit. “Teroriștii” au rămas necunoscuți. Procesul a trenat, procurorul care se ocupa de caz a ajuns la rândul lui să fie anchetat. Justiția a rămas neputincioasă.
Mineriadele din 1990 și 1991 au avut aceeași soartă. Ele au avut darul de a izola România. Tot ce s-a câștigat în decembrie, s-a pierdut în următorii ani. Sălbăticia violențelor a speriat lumea civilizată. România a rămas în urma tuturor țărilor foste socialiste. Aceste evenimente tragice sunt deja istorie. Timpul a trecut, fără ca peste ele să se aștearnă tăcerea.
Fără să fie o perioadă de liniște și pace socială, următoarea mare tragedie care a marcat psihic poporul român este incendiul de la Colectiv. Un club insalubru, fără ieșiri în caz de incendiu a ars în câteva secunde. Rămâne un mister de ce materialul izolant a ars ca și când ar fi fost îmbibat într-o substanță explozivă.
Cu această tristă ocazie s-a descoperit că spitalele din România nu erau pregătite să facă față la o asemenea catastrofă. Nici după trei ani situația nu este mai bună.
Acest eveniment a căpătat implicații politice. Lumea a ieșit în stradă, a protestat. Rezultatul a venit uimitor de repede. Premierul Victor Ponta și-a dat demisia, atrăgând căderea guvernului.
Președintele Iohannis a reușit să instaleze un guvern de tehnocrați, susținut de partidele de dreapta. A fost un moment de răscruce, insuficient pentru o schimbare radicală. Stânga a revenit la guvernare în urma alegerilor din 2016, iar protestele au fost reluate.
Incendiul de la Colectiv este un fel de “Kilometru zero” al democrației. Societatea s-a împărțit în două și fractura continuă să se lărgească. Rămâne un mister de ce anchetele nu au scos adevărul la iveală. Au trecut trei ani, familiile își plâng morții și niciun vinovat. Ca la revoluție.
Deși de mai mică anvergură, fără morți, violențele de la 10 august 2018, se înscriu, se pare, în rândul misterelor care apar din când în când în societatea românească.
