PSD câștigă sau pierde în urma alegerilor interne?

    De fapt Liviu Dragnea nu a fost ales, ci votat. Cei care l-au ales au fost membrii Comitetului Executiv întruniți în ședința din 22 iulie. Atunci s-a dat adevărata bătălie, între Liviu Dragnea și Rovana Plumb. Susținută de Victor Ponta, preferata premierului a pierdut. Susținut puternic din teritoriu, rodat pe funcția de președinte interimar, Dragnea își intră cu totul în atribuții odată cu numărarea voturilor de duminică.     

 

Organizarea unui scrutin intern de o asemenea anvergură nu poate fi trecut cu vederea. Nu există decât două variante: acțiunea PSD poate fi invidiată sau, dimpotrivă, luată în derâdere. Gestul în sine poate fi considerat ridicol. De ce să chemi la vot o jumătate de milion de oameni când nu ai de ales între ceva și altceva? Pe de altă parte, de ce să nu-i chemi la vot pe cei înregimentați atâta vreme cât știi că niciun membru al partidului nu va îndrăzni să cârtească împotriva acestei ample mobilizări?
Să ne imaginăm un exercițiu asemănător în PNL. Dacă s-ar hotărî cei doi co-președinți să intre în alegeri, campania internă ar arăta ca la americani. Problema este dacă susținătorii lui Vasile Blaga ar fi exclusiv din fostul PDL, iar susținătorii Alinei Gorghiu ar fi exclusiv din fostul PNL. Indiferent de rezultat, fuziunea ar fi anulată. Dat fiind riscul unei scindări, PNL nu-și poate permite luxul unor alegeri interne. Din acest punct de vedere, PSD iese în avantaj.
PSD pierde la alt capitol. O mare problemă în acest partid mare o constituie modul în care sunt triate valorile. Nu există o competiție adevărată. Funcțiile în partid sunt decise înaintea alegerilor propriu zise, iar în desemnarea persoanelor pentru funcțiile publice nu primează criteriile de competență. Acest lucru i se poate reproșa PSD-ului atât la nivel central cât și teritorial. Asta nu înseamnă că la alte partide situația se prezintă altfel. Nicăieri nu sunt aleși oamenii după capacitatea intelectuală, după pregătirea profesională, după moralitate  și competență, ci după tipul de relație pe care îl au cu conducerea partidului. Interesele personale primează în detrimentul interesului de partid, iar interesele de partid sunt puse întotdeauna înaintea intereselor generale. Drept consecință, avem o clasă politică demnă de tot disprețul. Situația deplorabilă din țară se datorează acestui mod de a face politică. Sunt promovate elementele corupte și coruptibile, lingușitorii, oameni slab pregătiți din toate punctele de vedere.
Alegătorii nu au de ales între cei buni și cei foarte buni. Li se pune în față o listă cu câteva nume, dinainte selectate. În acest caz particular, lista cuprinde un singur nume. Așa cum spuneam, Liviu Dragnea nu este ales, ci doar votat. Cu tot acest neajuns, PSD are mai mult de câștigat decât de pierdut. Liderul ales prin vot popular are mai multă legitimitate decât atunci când este ales de un număr de delegați. Simplii membri de partid au satisfacția de a-și fi ales direct liderul. Asta le dă impresia că participă la luarea deciziilor. De altfel, Liviu Dragnea vorbește despre o democrație participativă. Termenul nu va prinde rădăcină în PSD, dar sună frumos, european.
Înaintea alegerilor, conducerea PSD a mizat pe o prezență la vot de cel puțin 400.000. Prezența observatorilor independenți pot da impresia de alegeri corecte. Rezultatele finale,  oricare ar fi ele, vor avea drept consecință alegerea finală a lui Liviu Dragnea în funcția de președinte al PSD, la congres. Exercițiul democratic din PSD poate fi pus sub semnul îndoielii numai în ceea ce privește prezența la vot. De fapt, acesta este singurul lucru ce contează: cât de mare este poporul pesedist și cât de prompt răspunde chemărilor conducerii superioare de partid, chiar într-o zi ploioasă de toamnă. Dacă la vot s-au prezentat circa jumătate de milion de cetățeni, ținta a fost atinsă. Exercițiul de democrație participativă a fost o reușită.