Asculta acest articol

Orice poate fi contestat, nu insa si capacitatea infinita a romanilor de a vorbi, a vorbi, a vorbi. Iar de la vorba la cearta nu este decat un pas. Oamenii, in lipsa a ceva mai bun, se cearta. Se cearta din orice. Daca unuia i se pare ca a ridicat altul tonul el incepe sa strige. Si uite-asa din vorba-n cearta, de la soapta la urlet, ajungem sa ni se para ca traim intr-o tara de dusi cu pluta.
Avem si chestii serioase de dezbatut, evident in acelasi ton artagos. Cum ar fi taierea salariilor si pensiilor. Mai putin se vorbeste despre cat isi merita o parte din bugetari salariile si despre cum au ajuns la pensie o parte din pensionarii abia trecuti de a doua tinerete. Spune cuiva ca esti de acord cu taierea salariilor si a pensiilor daca vrei sa fii linsat! Spune ca nu esti de acord, dar este absolut necesar si vei ajunge in situatia Guvernului Boc, hulit si dispretuit de toata lumea.
Sa zicem ca am trecut de faza pe salarii si pensii odata cu decizia Curtii Constitutionale. Despre ce sa vorbim pe un ton mai ridicat?  Evident, despre presa infierata in Strategia de securitate propusa de Consiliul Suprem de Aparare.
Despre ce este vorba? Printre factorii de risc la adresa securitatii nationale este nominalizata si mass media. Mai precis campaniile de presa duse de trusturi. Fara sa se precizeze, aici se face referire la mogulii Voiculescu, Vantu si Patriciu.
Cine baga mana in foc pentru ei? In primul rand ziaristii din trusturile respective. Lor li s-a oferit cu generozitate inca un motiv de cearta.
Dar problema e alta. Traian Basescu, jucatorul, arunca o jucarie pe terenul destul de arid al subiectelor de presa. Daca ar trebui sa fim sinceri pana la capat, celor vizati tema le vine ca un pahar de apa rece dupa o zi de arsita. Nimeni nu crede cu adevarat in ce spune. Cu atat mai putin CSAT-ul. Nici Presedintia nu crede ca trusturile ar fi o amenintare la adresa securitatii, nici ziaristii nu cred ca intr-adevar se porneste o campanie impotriva libertartatii de exprimare.
Atunci de ce s-a ajuns la acest subiect? Aici e dilema. Ce fel de putere este aceea care se joaca apeland la un subiect atat de sensibil? De ce forteaza nota Traian Basescu?
Este adevarat ca dupa marea taiere a salariilor si pensiilor cota de incredere a guvernantilor a scazut dramatic. Presedintele insusi si-a pierdut popularitatea castigata atat de greu. Deci trebuia sa redeschida lupta cu mogulii?
Inca din prima zi au iesit in arena o serie de consilieri prezidentiali. Buni sa de-a sfaturi peste umarul sefului, dar slabuti la confruntarea directa, oamenii presedintelui anima, totusi, peisajul spunand multe adevaruri. Cine este dispus sa intre in acest joc? Nimeni altii decat adversarii politici. Si comentatorii, ziaristii de rand, carora li se pare ca li s-a aratat o fata hidoasa a puterii. Intr-o tara democratica te poti juca cu orice, nu insa cu libertatea de expresie, nu cu dreptul la opinie. Din acest punct de vedere, chiar daca are dreptate pe fond, CSAT-ul a gresit enumerand printre factorii de risc la adresa securitatii nationale si “campaniile” de presa instrumentate de trusturile de presa. Statul unei tari membra NATO si UE are capacitatea tehnica de a se apara chiar si de o suta de moguli, nu doar de trei oameni de afaceri controversati, proprietari de trusturi media. Sau ne inselam? Tripleta Voiculescu-Patriciu-Vantu a devenit atat de puternica incat sperie pana si Consiliul Suprem de Aparare a |arii? Aiurea. Or fi avand ei interese financiare care se bat cap in cap cu ale altora, dar nu sunt atat de periculosi pe cat ar vrea CSAT-ul sa fie. Pe de alta parte se aude ca Patriciu pregateste trustul sau de presa pentru a-l vinde rusilor. Deci se poate pune problema existentei unui pericol pentru siguranta nationala.
Daca e sa fim sinceri, respectiva tripleta face concurenta neloiala grupurilor de presa, publicatiilor oneste, mai putin centrale, mai mult locale. Din pacate, pentru Presedintie si guvern, pare sa nu conteze deloc presa locala. Din pricina asta oamenii presedintelui vad doar partea hidoasa a presei, mai precis se uita doar la televizor, nu citesc ziarele care se straduiesc sa tina un echilibru intre manipularea indusa de agentiile de stiri si informarea onesta, direct de la institutii. Adevarul e ca o astfel de presa, aparent mica, imprastiata prin judete, va invinge pana la urma si mogulii, dar si puterea care nu vede nimic dincolo de moguli. O mica intrebare: a primit un singur ziar din tara asta macar un singur comunicat din partea Presedintiei in ultimii sase ani? Dar Guvernul Boc? Nu cumva dialogheaza in exclusivitate doar cu trusturile mogulilor? Nu-i intereseaza nici macar televiziunea publica. Ce i se poate reprosa puterii? Ca incearca sa transforme razboiul lor personal cu mogulii in razboiul intregii tari cu trei oameni de afaceri detinatori de trusturi media.