Asculta acest articolCu riscul de a repeta unele aspecte pe care le voi aborda, n-am sa ma opresc acum. Nu cu intentia de a ma retrage de la masa acuzatorilor, ci pentru a sugera ca nu intotdeauna acestia au avut dreptate. Dincolo de abordare, cine imi poate clarifica vina, din orice parte ar veni – patrimoniala, religioasa, politica – pentru suferinta umana petrecuta de-a lungul existentei terestre, deocamdata acuzata pe plan general. Cavalerii templieri care luptau pentru apararea Templului lui Solomon au pornit un razboi sfant, necrutator, impotriva musulmanilor care ravneau la o cetate pe care crestinii o revendicau ca simbol precristic, din timpul lui Solomon si David, in numele lui Alah pe care il proslaveau preopinentii sub denumirea lui Iahve. Diferenta de continut o las pe seama unor exegeti religiosi, filosofici, stiintifici s.a.m.d.
Ciudate sunt unele manifestari asociate de progrom in istoria omenirii. Nu voi dezbate un subiect care ar provoca o anumita animozitate cetateneasca, dar voi aminti anumite fapte/comportamente istorice care ar trebui sa incite cititorul la judecati.
Cruciatii crestini au cucerit cetatile in periplul lor si nu prea erau indulgenti cu populatia, indiferent de convingerea religioasa a asediatilor, inclusiv a celor de aceeasi confesiune religioasa cu atacatorii, cu purtatorii sabiei mortii. Dupa predarea Muntelui Templului din Ierusalim si concomitent a moscheei Al-Aqsa, musulmanii lui Saladin au purificat moscheea cu apa de trandafir, permitand crestinilor sa detina controlul bisericii sfantului mormant. Se spune ca acest personaj, Salah-din-Yusuf-inb-Aiyub (1137-1193), cand a intrat in Ierusalim a procedat cu amabilitate si generozitate in contrast cu prima cruciada, cand locuitorii au fost macelariti fara mila, indiferent de religie< crestini, evrei, musulmani. Valurile de sange ale victimelor ajungeau pana la glezne. De asemenea, se mai spune ca, tot atunci, Papa Inocentiu al III-lea a aruncat anatema asupra chatarilor, comandandu-i la moarte. Era in anul 1208. Pentru ca au indraznit sa gandeasca altfel decat regula impusa de catre rasa bisericeasca. Sa nu uitam ca atunci conducatorii armatei cruciate, la Beziers, au incercat sa caute un mod de deosebire dintre adeptii papei si chatari (frati crestini). Intrebandu-l pe nuntiul papal despre aceasta nedumerire, acesta raspunde< “Nu va aratati mila nici ordinului (chatar-n.n), nici varstei, nici sexului. Ucideti-i pe toti. Dumnezeu il va recunoaste pe ai lui la sosire”. Am citat pagina 64 din lucrarea “Enigma cavalerilor templieri” a lui Marlyn Hopkins.
In definitiv si spre incheierea abordarii mele as vrea sa ma plang pe marginea unor presupuse neintelegeri ideologice. De ce nu putem noi sa intelegem ca omul este manifestarea unei aplicatii biologice, indiferent de unde ar veni. De ce nu m-as intoarce la vituperarea prozatorului Stefan Jurca care, manios fiind intr-o seara, ne-a amenintat cu ordinul< “Ma, cicisbeilor, toti avem loc pe lume!”.
Stefan Aurel Dragan
Fii primul care comentează