Asculta acest articolLa 28 de ani de la căderea comunismului românii se află din nou pe baricade. În decembrie 1989 exista o singură voce, o singură voință. La mai bine de un sfert de veac opțiunile s-au diversificat. Cetățenii, puternic influențați de politic, au la rândul lor opțiuni politice. Se merge în direcția imprimată de partidul pe care-l consideră singurul îndreptățit să guverneze.
Societatea este exact la fel de împărțită ca și parlamentul.
Unii merg până în pânzele albe cu stânga, alții, la fel de fanatici, merg cu dreapta. Poate nici nu mai este potrivit să fie separați ideologic la stânga și la dreapta. Ar fi la fel de bine numiți “albi” și “roșii”.
Nu există, ca exprimare publică, poziții de mijloc. Ori ești cu unii, ori cu alții. De aici până la “cine nu-i cu noi este împotriva noastră” este mai puțin decât un pas. Pasul pare să fi fost făcut acum câteva zile.
Partidele parlamentare s-au radicalizat. Nu în totalitatea lor, ci la margine. Partidele care dau tonul sunt relativ noi. Pe de o parte se află USR, un partid al străzii, pe de altă parte ALDE, un partid al oportunității.
Înființat într-un moment de criză, partidul lui Călin Popescu Tăriceanu își joacă rolul de forță complementară într-un mod care-l califică pentru poziția de cel mai radical partid liberal.
Potrivit doctrinei liberale, omul este în centrul tuturor lucrurilor. După ce PNL a părăsit grupul liberalilor europeni, locul său a fost luat de ALDE. Așa se explică cerbicia cu care apără drepturile și libertățile omului, exprimată juridic prin prezumția de nevinovăție.
USR, partid la fel de radicalizat, merge într-o direcție contrară, încă greu de definit. Aparent este antisistem. Pentru că în stradă, conform tradiției mișcărilor studențești, nu se apără drepturile procurorilor. În anii ’60 tinerii dărâmau toate sistemele de stat. Acum mișcarea internaționalizată #rezist are o direcție ambiguă.
Cu timpul se va limpezi. Probabil va deveni un partid justițiar, ceva de genul “lege și ordine”. Intransigența într-o direcție radical justițiară îl va îndepărta de PNL, care rămâne, totuși, un partid cu o doctrină verificată în timp, cu o puternică aplecare spre libertățile individului, nu ale instituțiilor statale.
Nu știm cât de grave sunt punctele din legile Justiției asupra cărora cade bănuiala că pun în pericol statul de drept. Că există exagerări și într-o parte și alta nu este niciun dubiu. Societatea democratică are mijloace de a se apăra de abuzuri, indiferent din partea cui vin. PSD și ALDE acuză regimul Băsescu care ar fi instituit o “republică a procurorilor”.
Opoziția acuză majoritatea PSD-ALDE-UDMR că vrea să-i scape pe corupți, pe violatori, pe hoți de brațul legii. Pe cine să crezi? Apelul la Curtea Constituțională este modul onest în care cineva caută adevărul. Dar practica își va spune cuvântul.
După cum se vede puterea este decisă să meargă până la capăt. Introducerea răspunderii magistraților? Cum va influența independența magistraților? Desigur, indirect. Nu știm cum este în altă parte a lumii? României i-a plăcut tot timpul să adopte modele. Există o răspundere a magistratului american?
Dar a celui francez, german, englez etc? Dacă nu există corect ar fi să nu existe nici la noi. Dar este pregătit vreun partid dintre cele care scot flăcări pe nas să se uite la țările cu mai multă experiență în materie de drept?
Nu legile în sine sunt problema, ci oamenii care apără un punct de vedere. Când le va veni rândul partidelor de dreapta să guverneze, vom avea exact aceeași situație. Majoritatea va legifera discreționar, iar opoziția va bate din picioare.
