Asculta acest articolTrecând peste exagerările sale, adesea numite nebunii, trecem direct la subiectul principal: pentru a stimula economia, el suspendă mai întâi tot ce este posibil. Cine își poate imagina că în urma unui ordin semnat luni anunță că începând de vineri, 7 februarie, toți angajații Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID) din întreaga lume vor fi în concediu? USAID are peste 10.000 de angajați, dintre care aproximativ două treimi lucrează în străinătate. Toți sunt rechemați acasă.
Să ne imaginăm că un Musk de România ar avea curajul să-i propună primului ministru, președintelui și Parlamentul, că cele cinci sau șase servicii speciale, și cam secrete, vor fuziona, iar bugetul va fi tăiat la jumătate.
Ilie Bolojan, a anunțat o reducere a personalului de la Senat cu vreo 200 de persoane. Președintele Camerei Deputaților a anunțat că va proceda și el la restructurări, dar văzând că toată țara a sărit în aer s-a speriat și s-a oprit.
Devine din ce în ce mai clar că foarte, foarte puțini politicieni, dar și “influenceri” sunt dispuși să susțină luarea unor măsuri de restructurare, mai exact de ajustare a cheltuielilor. Iată, aflăm acum la discutarea bugetului că judecătorii Curții Constituționale, cu un salariu de 35 000 de lei pe lună, unii dintre ei având și o pensie cam de aceeași mărime, aveau în buget 700 000 de lei, adică vrei 140 000 de euro, pentru decontarea medicamentelor.
Este un exemplu extrem? Nu este singurul. Recent s-a aflat că la Romsilva se oferea o “primă de pensionare” care putea ajunge și la o sută de mii de euro. După care pensionarul era reangajat.
Poate că se pierde vremea vorbind atât de mult despre reforme și restructurări. Fără să abordeze în mod explicit aceste teme, fără măcar să lase să se înțeleagă că va tăia în carne vie, lumea îl votează pe Georgescu pentru că speră că va face reforme în stilul lui Ilie Bolojan.
Nici Georgescu, nici Antonescu, nici Nicușor Dan, indiferent cine ajunge președinte, nu va face reforme pentru că reformele pot fi făcute numai de guvern. Prin modul în care este structurat bugetul pe 2025 vedem că guvernul actual nu dă semne că ar fi unul reformist. La fel ca guvernele din trecut împarte mai mulți bani decât are în traistă.
Să presupunem că urmând încă o campanie electorală partidele din coaliția de guvernare consideră că ar avea de pierdut dacă micșorează bugetele unor instituții, ai ales ale celor de forță. Dar care instituții din România nu sunt “de forță”?
Nu restructurezi primăriile pentru că ai nevoie ca primarii să lucreze în campania electorală. Nu comasezi instituții pentru că fiecare partid trebuie să-și plaseze oamenii într-o funcție conducere.
Calitatea, măsura lăcomiei unui înalt funcționar al statului, al unui demnitar, este oglindită de câteva cazuri care au ieșit în evidență în ultima vreme.
Prima poziție o ocupă Laura Vicol, fosta deputată PSD, fosta președintă a Comisiei Juridice a Camerei Deputaților. Afacerea Nordis va rămâne în istorie nu una dintre cele mai mari excrocherii. Elena Udrea, la fel de blondă ca Laura Vicol, rămâne mult în urmă. La rândul lui, Marcel Ciolacu, se poate considera victima Nordis. Călătoria cu avionul de la Nordis l-a costat neintrarea în turul doi al prezidențialelor.
Primarul PNL din Sinaia, este doar unul dintre sutele de primari care iau șpagă, dar nu sunt prinși. La fel fostul președinte PSD al Consiliului Județean Vaslui, Dumitru Buzatu, prins în timp ce primea o mită de 1,25 milioane lei.
Pe vremuri, Charles de Gaulle se întreba cum poți aduce la același numitor locuitorii unei țări în care se fac câteva mii de feluri de brânză. Revenind pe pământ românesc, ne putem întreba cum poate fi reformată o țară care are mii de Elene și Aline care învârt milioane de euro, care are o sumedenie de primari ca Vlad Oprea din Sinaia, ca președinți de CJ ca Dumitru Căpățână. Reforma, în România, deocamdată, este imposibilă. Nu există oameni care să o facă, nu există voință politică.
Fii primul care comentează