Asculta acest articolO înmormântare cum nu s-a mai văzut. De la revoluţia din 1989 românii nu s-au uitat cu atâta emoţie la televizor. Ultimul monarh al României a avut parte de o înmormântare cât un secol de istorie. De sub catafalcul acoperit cu steagul cu însemne regale, Regele Mihai ne-a predat o ultimă lecţie de istorie. De ce a trezit atâta emoţie în masă înmormântarea regelui Mihai?
Nu fastul în sine, sobrietatea capetelor încoronate sosite în România să-şi însoţească pe ultimul drum o rudenie, a trezit emoţia în masă a milioane de români, ci viaţa exemplară a celui ce a fost regele României.
Se poate face mult pentru ţară, chiar dacă nu ai nicio putere efectivă. Puterea exemplului propriu într-un final este mai folositoare decât o mie de funcţii.
Şi-a câştigat respectul prin modul în care s-a comportat în timpul lungului exil. A crescut găini ca să-şi întreţină familia. A muncit ca broker în SUA. S-a mutat din Anglia în Elveţia pentru a deveni pilot. A trăit ca un om simplu. S-au risipit pentru totdeauna legendele despre trenul cu 40 de vagoane cu care ar fi plecat din ţară. A plecat cu o valiză cu bunuri personale, ca orice refugiat.
Modul în care s-a raportat la ţară în tot acest timp, dar şi onestitatea şi calmul de care a dat dovadă când a fost alungat din ţară a doua oară, după revoluţie, a impresionat. Primit de un milion de oameni în 1992, i s-a interzis intrarea în ţară în următorii patru ani. Ion Iliescu s-a speriat de popularitatea de care s-a bucurat în 1992. Abia în 1997, sub preşedinţia lui Emil Constantinescu, i s-a permis să se stabilească în ţară.
În tot acest timp, al celui de-al doilea exil, nici măcar o singură dată nu s-a plâns. Nu şi-a bârfit ţara. Nu a atacat nicio persoană, niciun partid. Rămas fără ţară, s-a comportat ca un adevărat rege.
În fond, regele Mihai a predat o lecţie de patriotism. Retransmise, puţinele interviuri acordate presei arată un mod de gândire pe cât de simplu, pe atât de corect şi de folos tuturor. Printre altele, regele Mihai deplângea faptul că tot, absolut tot, se politizează.
Sunt lucruri, afirmă Majestatea Sa, dincolo de politică. Ele contează. Felul în care vorbeşte despre interesul naţional devine o axiomă. Dar cine să urmeze învăţăminte şi principii atât de simple?
Nu doar viaţa sa exemplară îi asigură un loc între marile personalităţi ale istoriei României. Modul în care a acţionat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, încercarea de a stăvili ocuparea ţării de către bolşevicii sovietici îl situează în fruntea rezistenţei împotriva comunismului.
Istoria, aşa cum o cunoaştem acum, va trebui rescrisă. Rolul familiei regale, chiar şi după revoluţia din 1989, a fost minimalizat sau ignorat. Acum, mai mult ca niciodată, este nevoie de modele. Foarte probabil, politicienii nu sunt dornici să le urmeze. În schimb este posibil ca oamenii de rând, generaţia tânără, să se lase influenţată de mari personalităţi, aşa cum s-a dovedit a fi şi regele Mihai.
Care va fi destinul Casei Regale a României contează şi de acum înainte. Poate în mai mică măsură, însă un reper moral în plus nu are ce să strice. Chiar şi un rol pur decorativ al Coroanei are darul de a ne stabili un loc onorabil între marile naţiuni europene. Regele Mihai a pus o adevărată piatră de temelie la reconstrucţia României moderne.
