Asculta acest articolEducația ecologică, formată o parte în școală, completată cu informații din presă, prinsă din zbor de ici, de colo, începe să dea primele roade. Oamenii nu mai sunt nepăsători la mediu. După ce au pierdut bătălia cu pădurile rase de pe fața pământului, se pare că noua generație este hotărâtă să lupte pentru fiecare părticică de pământ din țară amenințată de poluare. Este adevărat că în ultima vreme se oferă pe tavă ocazii celor care vor o natură curată să se manifeste. Roșia Montană și gazele de șist sunt suficient de amenințătoare pentru mediu pentru ca fiecare cetățean să tresare la gândul că li se așterne un peisaj sterp în viitorul apropiat. Lumea nu știe ce se va întâmpla după ce va începe exploatarea gazelor de șist. Interzise în majoritatea țărilor europene, exploatate în SUA, gazele de șist afectează pânza de apă freatică. În loc de apă, din robinete vor ieși gaze. În fața acestei perspective catastrofice oamenii se revoltă. Guvernul, chiar dacă are o motivație economică, nu mai este ascultat. Nimeni nu mai crede în bunele intenții ale guvernanților. Se crede că la mijloc este vorba doar de niște afaceri necurate. Același lucru este valabil în ambele situații, la Roșia Montană și mai nou la Pungești unde s-a dat liber la exploatarea gazelor de șist. Lumea s-a revoltat. Localnicii au ieșit în fața utilajelor, au blocat drumul , iar de la București li s-a dat un semnal că nu sunt singuri. Chevron, uriașa companie americană, și-a retras utilajele. Este o mică victorie, suficientă să-i încurajeze pe amatorii de proteste.
Se află România în pragul unei revoluții ecologice? Într-o mare parte a societății civile a apărut un mugure a conștiinței ecologice, dacă se poate numi așa. Este greu de imaginat că în urmă cu 10-20 de ani cineva s-ar fi opus exploatării aurului prin cianurare sau a exploatării gazelor de șist. Pe stradă se striga “nu ne vindem țara”, pe atunci “țara” însemnând fabricile și uzinele comuniste. Lumea se temea de “moșieri” nu de poluare. Conștiința cetățenească a suferit modificări structurale, dar se pare că între politicienii de azi și cei de la începuturile democrației se poate pune semnul egal. Dovadă stă faptul că guvernanții nu au pregătit terenul pentru investiții de natura celor de la Roșia Montană și Pungești. Politicienii de azi au crezut că guvernează peste aceleași “mase populare”.
Clasa politică a fost devansată, cel puțin în câteva domenii. Tânăra generație este mai ecologică, dar poate deveni la fel de violentă ca generațiile care au trecut prin revoluție. Guvernul USL ar trebui să fie ceva mai atent când se antrenează în acțiuni care afectează mediul. Formale până acum, dezbaterile publice încep să-și pună amprenta pe tot mai multe proiecte. La rândul ei, mass media are altă atitudine. De pildă, în cazurile Roșia Montană și gazele de șist, guvernul nu are sprijinul nici unei instituții de presă. Toate ziarele și televiziunile sunt împotrivă, în ciuda fondurilor generoase de publicitate. Sănătatea mediului este ceva ce nu se poate cumpăra. De aceea de la manifestările pașnice din stradă până la o adevărată “revoluție” care ar putea dărâma guvernul, nu este decât un pas.
În fața unei astfel de amenințări, USL în general, guvernul în mod special, are o singură opțiune, să devină european în adevăratul sens al cuvântului, nu doar la modul declarativ. În caz contrar, mai de vreme sau mai târziu, va fi spulberat de generația ecologică.
