Asculta acest articolPe vremuri exista ministerul Reformei. Dacă într-adevăr se vor face comasări, unul dintre ministere probabil va concentra în sine, și va consolida într-un singur departament toate responsabilitățile-cheie.
Până acum, începând de la guvernele din timpul mandatului președintelui Constantinescu, continuând cu guvernul Năstase care dorea să facă o nouă reorganizare administrativ- teritorială, cu guvernele de dreapta Tăriceanu și Boc, apoi cu toți ceilalți prim miniștri, se poate spune că toți au eșuat în această inițiativă curajoasă în sine, de reformare a statului, dar nepusă în practică.
Modernizarea nu înseamnă doar drumuri și poduri, ci mai cu seamă instituții. Lista de sarcini este prea lungă, dar concluzia este clară: procesul este mult întârziat.
Agenda anului 2025, în bună parte din cauza crizei bugetare, este ambițioasă. Sarcina viitorului prim ministru, al cărui nume președintele Nicușor Dan, refuză să-l spună, va fi obligat să concentreze responsabilitățile, acum extrem de fragmentate. Procesele decizionale sunt lungi, responsabilitățile neclare, iar sancțiunile lipsesc. Așadar viitoarea administrație va trebui să dezvolte un set de instrumente uniforme pentru toate instituțiile, de sus până jos. Asta cât mai repede posibil, adică imediat după învestire.
Instituțiile statului funcționează diferit față de firme. În primul rând nu pot da faliment, iar în al doilea rând nu se pot reorganiza prin restrângerea cheltuielilor de orice fel. Funcționarii statului sunt reticenți în a-și asuma sarcini. Nu există într-o instituție de stat cineva care să spună sincer că lucrurile nu merg bine. Personajul care are curajul să vorbească, să ceară repararea greșelilor, trebuie să-și facă bagajele.
Criza prin care trece țara este despre stat. Prin urmare, dacă este să se facă o reformă, sunt necesare crearea unor structuri care să permită critica, disidența. Cred că în sensul acesta trebuie înțeleasă cerința lui Ilie Bolojan de a i se permite să-și aleagă singur echipa. Și, de asemenea, să aibă mână liberă să dea afară persoanele care nu țin ritmul.
Este nevoie de o cultură a reformei, de reguli care să gestioneze eșecurile și să învețe din ele. Toată lumea, de jos până sus, știe că va fi o cursă cu multe obstacole. Președintele Nicușor Dan este lămurit că fără Ilie Bolojan nu va ajunge prea departe. A vorbi despre un prim ministru tehnocrat este ca și cum ai lua un pasager oarecare aflat în avion și a-i cere să conducă el aeronava până căpitanul bea o cafea.
Poate că guvernul condus de Ilie Bolojan va fi cel mai neconvențional proiect al României ultimilor ani. Este sigur că Ilie Bolojan nu forțează nota, dar își dorește asta. Este conștient că se confruntă cu un proiect major. Este ca și cum ar lua totul de la zero, dar bazându-se pe o mare experiență administrativă.
În fond este vorba despre modernizarea guvernului. Considerat pe bună dreptate un pionier în reformarea unei instituții de stat, cel mai greu îi va fi primului ministru să imprime unei structuri de stat anchilozată o mentalitate de start-up, folosind metodele și instrumentele unui manager.
În unele cercuri, cam toate din afara sistemului public, numirea lui este primită aproape cu entuziasm. Nu și în rândul liderilor sindicali care știu una și bună: să nu se taie salariile și sporurile, să nu se disponibilizeze personal. Pe de altă parte se cere imperativ, chiar din partea PSD, să nu se majoreze nicio taxă. Halal refomă!
Importantă este, însă, și echipa. Probabil sunt experți antrenați în procesele administrative guvernamentale, care nu au fost lăsați să lucreze. Birocrația este o problemă în tot sistemul public. Ea trebuie redusă cât mai rapid jos, în instituțiile care au legătură directă cu cetățenii.
Va fi o problemă dacă primul ministru își va aduce angajați din exterior în care are încredere. Cât de flexibil trebuie să fii ca să menții în sistem un funcționar care nu-și poate gestiona singur departamentul? Astfel de funcționari sunt cu duiumul în sistemul public. Asta este o problemă.
Fii primul care comentează