Image 1
Image 2
Postare ( Sablon)

Satu Mare a uitat să sărbătorească ziua de naştere a lui Vasile Lucaciu

Statuia lui Vasile Lucaciu din Satu Mare
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

V LucaciuVasile Lucaciu este cea mai importantă personalitate născută pe meleagurile judeţului Satu Mare.

S-a născut în 22 ianuarie 1852, cu două zile înainte de unirea principatelor. A murit în 29 noiembrie 1922, cu două zile înainte de 1 decembrie. Ne-ar plăcea să credem că şi din această cauză urmaşii, adică noi, nu-i sărbătorim nici ziua de naştere, nu-l comemorăm nici de ziua morţii.

Statuia sa se înalţă singuratică în parcul din centrul oraşului Satu Mare. Nimeni nu s-a gândit să-i pună o floare în faţa piedestalului. Nu din rea voinţă, ci din neştiinţă. Politicienii nu ştiu. Nu cunosc istoria, altfel nu ar rata prilejul de a acumula capital politic închinându-se la poalele marelui luptător pentru drepturile românilor. Nu-l cunosc nici ca om de cultură. Vasile Lucaciu a fost unul dintre cei mai străluciţi profesori. A profesat şapte ani la Satu Mare, ca profesor la liceul regesc. A scris, a fost un gânditor adevărat, un filozof, a încercat să scoată un ziar în limba română. A făcut şi închisoare. Întâmplarea face să fi fost întemniţat la data de 27 ianuarie. Dacă Satu Mare ar vrea să aibă o săptămână a culturii româneşti cea mai nimerită săptâmână ar fi cuprinsă între 22 ianuarie şi 27 ianuarie. Simplă coincidenţă, cam în această perioadă se organizează şi săptămâna culturii maghiare.

Informaţia Zilei, postul de televiziune ITV, şcoala generală Vasile Lucaciu, au depus câte o coroană de flori la statuia lui Vasile Lucaciu. A murit singur, se pare că este la fel de singur şi din ce în ce mai uitat. Pentru sătmăreni Vasile Lucaciu ar trebui să fie mai mult decât o statuie.

Întâmplător în aceeaşi zi, 22 ianuarie, redactorii noştri au trecut pe la statuia poetului maghiar, Ferenc Kolcsey, frumos împodobită cu flori şi coroane.

 

 

Postare ( Sablon)
Postare ( Sablon)

18 comentarii

  1. In mandatele lui Gyuszika nu s-a intamplat asa ceva, El fiind maghiar din Satu Mare pe care romanii nu l-au mai dorit in continuare. Ati ales un Oltean venetic pe cere il doare-n cot de de istoria noastra si de personalitatile noastre din trecut cum este si Vasile Lucaciu. Alta data ganditi-va bine de doua ori pe cine alegeti si excludeti-i pe venetici !!!. Daca nu sunteti capabili, va spun eu !. Oricum n-o sa ma ascultati.

  2. Dar cei din Sisesti oare si-au adus aminte de Lucaciu?.Pe primarul Satmarului ,Costel,hai ca-l inteleg.El cu problemele de METROPOLA n-are timp.Dar unde este vatra romaneasca,romania mare si alte organizatiuni si partide romanesti.Pe primarul Careiului toti l-au criticat si ocarat ptr.starea statuii ostasului roman,dar starea in care se afla statuia lui V.Lucaciu NIMENI nu pomeneste nimic.Un proverb romanesc zice, “cum e turcu’ si pistolu’ “.

  3. Este vorba despre destin atit la Ziua de nastere cit si de moarte
    nu de anul nasterii si mortii cum gresit a inteles pritenul nostru
    Asadar ziua sa de nastere a fost 22 ianuraie si 29 noiembrie ziua decesului.
    Este o coincidenta stranie pentru posteritatea lui Vasile Lucaciu
    sa fie atit de legat, CA DATE, de cele doua momente istorice, Unirea Principatelor si Marea Unire

  4. Felicitari! Bine ca a fost sarbatorita capra aia unisex ce era postata cu copitele catre statuia lui Lucaciu in 2012, asa de cu fast, ca in 2013, toti aveau de sarbatorile Nasterii Domnului, coarne la propriu, montate pe sepculite!

  5. Cântă mierla prin păduri, of, of, of,
    Uitat-i Lucaciu de romani
    Pentru sfânta libertate
    De care noi n-avem parte,
    Pentru sfânta libertate
    De care noi n-avem parte.
    Nu fi mierlă supărată, of, of, of,
    Nu-i robia ne-ncetată,
    Vin alegerile in toamna
    Fi-va Lucaciu liber iară,
    Vin alegerile in toamna
    Fi-va Lucaciu liber iară

  6. In noiembrie membrii PNL a depus jerbe de flori la bustul lui Corneliu Coposu cu ocazia împlinirii a 18 ani de la moartea marelui om politic.
    La 1 decembrie tot membrii PNL depun coroane de flori la bustul lui Coposu desi acesta s-a nascut in mai 1914 si la unire era de 4 ani si nu a avut niciun rol in aceasta actiune romaneasca.
    Acum PNL nu a mai avut bani si pentru Lucaciu? Pun coroane numai la Bratianu, o ,,mare personalitate,, din cauza comportamentului sau am pierdut Banatul intreg si Maramuresulul de peste Tisa.
    PSD nu o sa depuna nicio coroana deoarece se stie ca batausii lui Lucaciu in 1922 au fost membri ai PSD, tocmiti de guvernul liberal aflat in concurenta cu PNR.
    La fel in timpul guvernarii Nastase, membrii PSD in frunte cu profesorul de istorie Viman treceau in mare viteza pe langa bustul lui Maniu.
    A ajuns bietul Lucaciu la fel de uitat ca si Pop de Basesti. Este bun doar la simpozioane tinute la Filarmonica cu clase de elevi de la Eminescu si Slavici dusi cu forta si la marele chef dupa simpozion cand se poate deconta fictiv protocolul pentru sute de participanti.

  7. Vasile Lucaciu nu numai că n-a fost ascultat, ci izolat, marginalizat, încetul cu încetul. Apoi i-au devenit cu toţii duşmani. S-a retras la Satu Mare, trist, bolnav şi părăsit de toţi.
    În iarna lui 1922 s-au organizat iar alegeri. Delegaţii din Satu Mare au venit unele după altele pentru a-l convinge din nou să candideze, pentru a le face cinstea de a-i reprezenta în parlament. A sperat că va reuşi de data asta să mai aducă bine poporului pe care l-a iubit atât de mult. A acceptat în cele din urmă. Campanie electorală n-a trebuit să-şi mai facă. Era cunoscut şi susţinut de toţi. Adversarul său nu avea nici o şansă. Singura cale era suprimarea fizică a lui Lucaciu şi chiar aşa a şi făcut. În timp ce părintele se deplasa spre Baia Mare pentru a asista la alegeri l-a atacat împreună cu agenţii lui, l-au bătut şi maltratat. Aproape l-au omorât. Ţăranii care mergeau la vot l-au descoperit neputincios în zăpadă. Votul a fost măsluit, iar ancheta deschisă de prefectul judeţului n-a găsit vinovaţi. După acest incident Vasile Lucaciu nu şi-a mai revenit niciodată. Norocul său a fost că o preoteasă miloasă l-a luat în îngrijire. Din lunile de convalescentă m-a emoţionat enorm o întâmplare prezentată de Tiron Albani: “Pe când se plimba împreună cu un tânăr profesor prin grădina Romei din Satu Mare o doamnă de vârstă mijlocie a trecut prin faţa lor. Ducea de mână o fetiţă de 7-8 anişori.
    – Sărut mâna Sfiinţia Voastră ! – a salutat femeia.
    – Onoare Dumitale, scumpă Doamnă – a răspuns Lucaciu.
    – Cine este domnul acela căruia i-ai spus sărut mâna, tuşică ? – întrebă fetiţa.
    – Este dr. Vasile Lucaciu, un erou al neamului, care a făcut unirea – odorule.
    – A făcut unirea aşa ca Domnitorul Alexandru Ioan Cuza?
    – Da, scumpo, aşa ca Domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
    – Atunci de ce nu l-au dat afară din ţară şi de ce nu l-au ucis? – întrebă fetiţa cu naivitate.
    Vasile Lucaciu întoarse capul şi un zâmbet amar I se încrispă pe buze.
    – Vezi, asta-mi mai lipsea – zise el însoţitorului său.”
    În ultimele luni l-a cuprins o tristeţe fără margini, dar nu şi-a pierdut nădejdea că bunul Dumnezeu va veghea în continuare asupra poporului său şi aşa cum l-a ajutat să se elibereze de robia ungurească îl va ajuta să scape de lăcustele care năpustesc pe ogorul lui şi îi va da conducători buni care să-l ducă mai departe pe calea destinului său. Cu toate acestea îl invidia pe bunul său prieten George Pop de Băseşti pentru că n-a mai fost nevoit să urce încă odată pe Golgota suferinţei. S-a stins într-o noapte ceţoasă, la 29 noiembrie 1922, după trei luni de suferinţă grea, fără ca cineva să-l mai caute.
    Vestea morţii sale s-a răspândit cu repeziciune. Presa a scris din nou articole elogioase la adresa Leului de la Şişeşti. Potentaţii zilei s-au trezit şi conştiinţa plină de remuşcări i-a determinat să-i organizeze funeralii naţionale. A venit chiar primul ministru Ion I.C.Brătianu în fruntea unei delegaţii numeroase de la Bucureşti. Cât a fost în viaţă le-a fost frică să-l caute. L-au decorat post-mortem cu “Ordinul Steaua României în grad de mare comandor”. Episcopul Iuliu Hossu de la Gherla l-a ridicat la rangul de Vicar Episcopal după ce “uitase” să-l rebiliteze de sub gravele acuze pe care predecesorul său Ioan Szabo i le adusese şi încercase nu odată să-l suspende din preoţie pentru a nu-şi periclita bunele relaţii cu guvernanţii unguri.
    • Albani, Tiron – Leul dela Şişeşti: de ce s-a prăbuşit monarchia austro-ungară, Editura Cercul Ziariştilor, Oradea,1937

  8. Aşa au grijă greco-catolicii de Vasile Lucaciu. Se “mândresc cu el doar când trebuie să li se retrocedeze ceva… că altfel ar fi , şi este nesemnificativ pentru ei. Dumnezeu să-l odihnească pe acest mare om de cultură. Bine că ungurii l-au omagiat pe al lor cu coroane de flori, iar noi nici măcar cu prezenţa. Ruşine românilor care putraţi cravată.

Lasă un răspuns