Asculta acest articolNu principiile, nu dezbaterea de idei, duc la rupturi politice. În majoritatea covârșitoare a cazurilor, rupturile se datorează orgoliilor și intereselor personale sau de grup.
Prima mare alianță politică gândită și realizată de Corneliu Coposu în confruntarea cu partidul lui Ion Iliescu, a fost CDR. Convenția Democrată Română a câștigat alegerile prezidențiale din 1996, rupând astfel seria guvernelor de stânga, cripto-comuniste care au condus România după 1990.
Datorită unui interviu apărut în Evenimentul Zilei în care Traian Băsescu l-a atacat dur pe primul ministru Victor Ciorbea guvernul de coaliție din care făceau parte PNȚCD, PNL, USD, (format din Partidul Democrat a lui Petre Roman și PSDR a lui Sergiu Cunescu) și UDMR a intrat într-o perioadă de turbulențe care s-au terminat prin înfrângerea acestor partide la alegerile din anul 2000.
Ion Iliescu redevine președinte, se formează guvernul minoritar PSD, susținut în parlament de PRM, partidul lui Corneliu Vadim Tudor. Condus de Adrian Năstase, a fost singurul guvern care și-a dus mandatul până la capăt. În ciuda susținerii sale de către un partid extremist.
Viață scurtă și agitată a avut și Alianța DA. Puțină “Dreptate și Adevăr”, multă ceartă. Datorită incompatibilității dintre Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu, conflictul deschis, pe față, apare după ce Elena Udrea a purtat un bilețel roz de la cabinetul lui Tăriceanu la cabinetul președintelui Băsescu. În respectivul bilețel Tăriceanu îl ruga pe Băsescu să-l protejeze pe Dinu Patriciu. Acel bilețel a condus la ruperea Alianței D.A. urmată de o serie de frământări și reașezări politice.
O pasageră alianță între PDL și PSD s-a destrămat în 2011 după ce primul ministru Emil Boc l-a revocat din funcție pe ministrul PSD Dan Nica. Întregul PSD s-a mobilizat în jurul lui Dan Nica și astfel a ieșit de la guvernare.
O altă alianță de un mare succes electoral, USL, realizată de Victor Ponta și Crin Antonescu, a luat sfârșit datorită certurilor pentru candidatura la prezidențiale.
Un alt guvern de dreapta, PNL-USR-PLUS, UDMR, a căzut din cauza demiterii unui ministru USR de către primul ministru PNL Florin Cîțu.
În sfârșit, ajungem la alianța PNL-PSD făcută în numele stabilității politice. Spargerea acestei ultime alianțe survine după ce președintele Iohannis vrea să candideze la Senat ca independent pe listele PNL, fără să-și dea demisia din funcția de președinte al țării.
Întorcându-ne la cazul ministrul demis Dan Nica din anul 2011, la cazurile miniștrilor USR demiși de Florin Cîțu, ajungem la Klaus Iohannis. Elementul perturbator este de altă categorie, dar se recurge la aceeași metodă. Un partid susține o persoană, partenerul se opune alianța se rupe.
Spargerea alianțelor politice în general, a PNL-PSD de data aceasta, este impusă de însăși natura campaniilor electorale. Nu poți pleca la un război dacă nu ai clar conturat inamicul. Cum să mai colaboreze cele două partide când fiecare urmărește victoria propriului său candidat?
Este absolut normal. Exact ca pe un teren de fotbal, fiecare echipă trebuie să dea totul pentru a câștiga. PNL, mai precis președintele Iohannis, a venit cu această șmecherie: Iohannis și președinte și candidat la Senat.
Cum Marcel Ciolacu nu acceptă propunerea PNL, Nicolae Ciucă se supără, îi întoarce spatele, zice că nu va mai vorbi cu președintele PSD nici măcar la telefon.
Dezlegați de constrângerile alianței cu PSD, liberalii se aruncă în luptă cu toate forțele. Au și motive întemeiate să lupte. Sondajele arată că președintele PNL nu va intra în turul doi.
Trebuia găsită o soluție radicală. Ideea lui Iohannis ar putea fi soluția salvatoare. PNL nu mai are absolut nicio obligație față de PSD. Deci totul pentru țară, totul pentru victorie, toți împotriva PSD. Nimic pentru eventualii aliați. De altfel, alianțele se fac după alegeri.
Acum fiecare partid, fiecare candidat, luptă pentru sine. Vrea PNL o alianță de dreapta? Se poate discuta în principiu, neoficial, dar problema se tranșează după alegerile parlamentare din 1 decembrie. Se adună partidele, se numără procentele și dacă trec de 50% negociază pentru formarea unui guvern. Așteaptă turul doi al alegerilor prezidențiale și în funcție de candidatul ales se merge la președinte ales pentru desemnarea primului ministru, a persoanei care va forma un guvern. Condiția este să aibă susținerea unei majorități parlamentare.
Dacă nici PNL, nici PSD nu găsesc parteneri convenabili din rândul partidelor intrate în noul parlament, liberalii îi social-democrații pun de o nouă alianță. Dar bănuim că fără Klaus Iohannis.
Fii primul care comentează