
De asemenea, mai spune Merz, nu este sigur că NATO va mai exista în “forma sa actuală” până la următoarea reuniune a alianței programată pentru luna iunie. Ceea ce i s-a reproșat Rusiei i se poate deja reproșa și lui Donald Trump. Oamenii rămân pe funcțiile lor, dar opiniile li se schimbă.
Alegerile din Germania promit să fie o piatră de hotar. În ciuda ascensiunii partidului radical AfD, susținut pe față de Donald Trump, și de Elon Musk, apoi și mai direct de vicepreședintele J.D. Vance, partidele tradiționale au câștigat destule voturi pentru a face guvernul. La fel ca în România, CDU și SPD nu au majoritatea în parlament, dar AfD, la fel ca AUR în România, nu poate aduna suficiente mandate pentru a intra la guvernare.
Avem, așadar, un punct esențial în comun cu Germania. Există, însă o diferență uriașă: prezența la vot. Secretul succesului împotriva mișcărilor radicale, extremiste, ține de prezența masivă la vot. Speriați de perspectiva unei victorii a extremiștilor, peste 84% dintre germani s-au prezentat la urne pentru a salva democrația.
Față de o prezență de 52,50% la alegerile parlamentare din România este o diferență de peste 30 de procente. În linii generale numărul votanților partidele extremiste rămâne constant. Dacă PSD și PNL în loc să se certe s-ar fi concentrat pe mobilizarea cetățenilor să se prezinte la vot, cele două partide ar fi obținut o majoritate confortabilă.
Germania a demonstrat cu cifre că în condițiile în care prezența la vot este în jur de 80% partidele radicale rămân ca formațiuni de nișă, de circa 10 -15 procente.
Urmează alegerile prezidențiale. PSD și PNL, luând alături și UDMR, par să fi învățat ceva din eșecul la alegerile prezidențiale îi parlamentare de la sfârșitul anului trecut.
Un candidat prezidențial comun nu înseamnă o victorie sigură. Abia în momentul când cel puțin trei sferturi din cetățenii cu drept de vot se vor prezenta la urne în primul tur se poate spune că este o alianță viabilă, capabilă să se plaseze pe primul loc în turul unu, iar apoi să câștige alegerile în turul doi.
În loc de mobilizare partidele oferă spectacole gratuite. Certuri, dispute, confruntări între liberali și social democrați. Întâlnești PSD-iștii care spun cu un titlu de mândrie că 80% dintre ei nu vor vota un liberal, fie că este vorba de Crin Antonescu sau de oricine altcineva. La rândul lor, liberalii nu se lasă mai prejos, jurându-se că mai bine își taie o mână decât să voteze un pesedist, chiar dacă este pe o listă comună PSD-PNL.
Nu doar în rândul partidelor tradiționale a intrat zâzania. Deși tinere, cu cașul la gură, cum se zice, partidele noi abia intrate pe scena politică, se ceartă mai rău decât politicienii îmbătrâniți în rele de la partidele vechi.
Mai este ceva. Viitorul cancelar a mai spus ceva simplu: doar munca poate aduce prosperitate. Fără muncă toate programele prezentate de partide sunt vorbe goale.
Fii primul care comentează