Asculta acest articolSfântul Antonie a trăit pe vremea binecredinciosului voievod Matei Basarab şi a voievodului martir Sfântul Constantin Brîncoveanu. Încă din pruncie a crescut în dreapta credinţă mergând la Sfânta Biserică. A fost preot și a îmbrăţişat viaţa monahicească în prea frumoasă pustie de la Schitul Iezeru, în ţinutul Vâlcii. Aici Cuviosul Antonie s-a arătat dintru început foarte sârguincios la toată osteneala şi asprimea vieţii mănăstireşti. Atât de mare era nevoinţa sa, încât celorlalţi vieţuitori din chinovie li se părea că fericitul Antonie ar fi în trup duhovnicesc, notează basilica.ro.
Dorind să sporească nevoinţele sale, cu blagoslovenia egumenului mănăstirii a mers la episcopul locului, Ilarion, să-i ceară binecuvântarea să plece în Muntele Athos. Episcopul cunoscându-l că este monah îmbunătăţit şi poate fi multora de folos aici, a stăruit ca el să rămână în ţară. Deci, întorcându-se Cuviosul la Schitul Iezeru şi văzând că Biserica se ruinează, s-a umplut de râvnă şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, al episcopului Ilarion şi cu agoniseala lui a reînnoit sfântul locaş.
După multe nevoinţe, Cuviosul Antonie s-a aprins de dorul pustniciei, pentru care fapt, cu binecuvântarea egumenului său a ieşit din schit şi cercetând mai îndeaproape pustia, a găsit o peşteră mică într-o stâncă.
Acolo, singur a săpat o bisericuţă în care s-a rugat neîncetat ziua şi noaptea. Cu darul lui Dumnezeu și neîncetată rugăciune a biruit multe supărări și ispite.
Troparul, glas 8:
Cu curgerile lacrimilor tale nerodirea pustiei o ai lucrat şi cu suspinele cele dintru adânc spre însutite osteneli o ai făcut roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Antonie, Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
CITEȘTE ȘI:
Mănăstirea ”Sfânta Ana” Rohia găzduiește Sinaxa Monahală
Fii primul care comentează