Image 1
Image 2
Postare ( Sablon)

Sfanta Iudita, calugarita

Sfanta Iudita
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol
Sfanta Iudita
Sfanta Iudita

Vechiul regat al Prusiei si-o alesese ca patroana pe Sfanta Iudita sau Iutta. Ea era de loc din Turingia; ramasa vaduva, s-a retras intr-un tinut nelocuit din apropiere de Kulmsee, si aici a trait in cea mai mare austeritate, pana la moartea sa, in 1260.

Este una din grupul de femei nobile si curajoase, care, ramanand vaduve, au ales calea unei vieti daruite cu totul lui Dumnezeu si unei intense trairi spirituale. Aceasta este o chemare deosebita, despre care se poate spune: „Nu toti inteleg cuvantul acesta”.

Datorita experientei lor de viata si apoi a elanului sufletesc in practicarea virtutilor crestine, ele deveneau sfetnice si model atat pentru tinere, cat si pentru persoanele in varsta, atat pentru cele casatorite, cat si pentru vaduve.

In viata Bisericii, chiar de la inceput, dupa cum reiese din Faptele Apostolilor si din scrisorile Sfantului Pavel, vaduvele, „adevaratele vaduve”, spune Apostolul Neamurilor, au jucat un rol insemnat sl comunitatea crestina le-a acordat o consideratie aparte.

Multe dintre ele au fost ridicate la cinstea altarelor, cum este si Sfanta Iudita, comemorata astazi. Faptul ca a fost aleasa ca Patroana a unei tari cunoscute prin pornirile razboinice se datoreaza asemanarii de nume cu femeia luptatoare de care ne aminteste Vechiul Testament: Iudita, din localitatea Betulia.

„Barbatul ei, Manasse, murise pe vremea seceratului orzului… si Iudita a ramas vaduva… si purta hainele vaduviei sale. Postea in toate zilele vaduviei sale, in afara de… zilele de veselie ale neamului ei… si nu ar fi indraznit nimeni sa-i spuna vreo vorba rea, fiindca ea se temea de Dumnezeu foarte”.

Cetatea Betulia era inconjurata de asirienii aflati sub conducerea lui Holofern; din pricina lipsei de apa, multi din popor isi pierdusera cumpatul si voiau sa se predea in mainile dusmanului daca in timp de cinci zile Dumnezeu nu le va veni in ajutor.

Iudita, cutremurata de lipsa lor de incredere in Dumnezeu, ii chema pe batranii cetatii si le spuse: „Ascultati la mine, voi, capetenii ale locuitorilor Betuliei Caci nu este drept cuvantul pe care l-ati grait in fata poporului, cand v-ati jurat pe Dumnezeu si ati fagaduit sa predati dusmanului cetatea in timp de cinci zile, daca pana atunci Domnul nu va veni in ajutorul vostru.

Si acum, cine sunteti voi cei ce il ispititi pe Dumnezeu in ziua de azi si care in locul lui Dumnezeu stati printre oameni? Acum voi ispititi pe Domnul cel Atotputernic, dar in veac de veac nu veti cunoaste nimic.

Caci daca adancimii inimii omului voi nu-i puteti da de fund si nici nu puteti sa cuprindeti sirul cugetarii ei, cum ati putea voi oare sa cunoasteti mintea Lui si sa intelegeti gandurile Lui? Niciodata, fratilor! Nu-l intaratati pe Domnul Dumnezeul vostru ” si Iudita le aminteste ajutorul minunat pe care Domnul l-a dat de-a lungul veacurilor celor care se incred in El.

Unul dintre batrani ii raspunde: „Toate cate le-ai grait, le-ai grait cu inima buna si nimeni nu poate sa se impotriveasca cuvintelor tale. Caci nu de astazi intelepciunea ta este cunoscuta, ci de la inceputul vietii tale tot poporul a recunoscut priceperea ta si cumintenia cugetelor inimii tale… si acum, roaga-te pentru noi, fiindca esti femeie evlavioasa…”.

Dar Iudita le-a raspuns: „Ascultati-ma. Vreau sa savarsesc o fapta a carei amintire sa ramana copiilor semintiei noastre din veac in veac ” Cere ca tot poporul sa se roage cu credinta lui Dumnezeu si ea insasi se pregateste prin post si rugaciune.

Apoi, impreuna cu o servitoare a sa, iese din cetate si trece in tabara dusmana. Generalul Holofern este fascinat de frumusetea ei si de cuvintele de lauda pe care i le adreseaza; mintea lui, imbatata de apropierea unei mari victorii si de vinul consumat peste masura, nu mai judeca realitatea situatiei. Iuditei si servitoarei ei nu le-a fost greu sa-i taie capul atunci cand au ramas singure cu el in cort.

Pe ascuns, se strecoara din nou in cetate si le aduc celor asediati bucuria victoriei adevarate. In culmea bucuriei, batranii si tot poporul aduc multumire lui Dumnezeu si lauda Iuditei.

„Dumnezeu sa-ti pastreze o vesnica amintire si sa te binecuvanteze spre bine, ca nu ti-ai crutat viata cand a fost vorba de umilirea poporului nostru, ci ne-ai ridicat din caderea noastra, umbland pe calea cea dreapta, inaintea Dumnezeului nostru” si tot poporul a strigat: „Amin Amin ” si in Biserica Crestina, vaduvele tematoare de Dumnezeu au continuat lucrarea dreptei Iudita, omorand, prin viata lor sfanta, prin rugaciunea si sacrificiul lor, dusmanul de dintotdeauna al sufletului omenesc.

Numele Iuditei este forma feminina a masculinului Iuda, si arata o persoana care apartine tribului lui Iuda. Poporul evreu este impartit in douasprezece triburi, dupa cei doisprezece copii ai patriarhului Iacob.

Inainte de a muri, batranul Iacob i-a chemat pe copiii sai, i-a binecuvantat si a proorocit viitorul ce-i astepta: „Adunati-va, ca sa va spun ce are sa fie cu voi in zilele cele de apoi… Iudo, pe tine te vor lauda fratii tai… Pui de leu esti, Iudo, fiul meu. Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de carmuitor din coapsele sale, pana ce va veni impaciuitorul caruia i se vor supune toate popoarele “.

De fapt, din urmasii lui Iuda au fost David, Solomon si regii urmatori, si din neamul lui dupa firea omeneasca face parte si Isus Cristos impaciuitorul. Pentru acest motiv, numele lui Iuda era nume de mare cinste, aratand apartenenta la familia umana a lui Mesia.

S-a creat si forma Iudita, pentru femei. In Isus Cristos se implinesc cuvintele Patriarhului Iacob, caci el devine conducator nu al unui singur popor, ci al tuturor neamurilor, si nu al unei imparatii pamantesti, ci al imparatiei ceresti in sufletele oamenilor.

(Vietile sfintilor)

Postare ( Sablon)
Postare ( Sablon)

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Sigla Informatia Zilei

Sfântul Iuda – apostol


Asculta acest articol Iuda, “nu al lui Iscariot” – după cum se grăbeşte să precizeze evanghelistul Ioan (Ioan 14,22) –