Asculta acest articol
Pe 12 martie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul, un om de o credință profundă, care și-a dedicat viața lui Dumnezeu, renunțând la o avere impresionantă pentru a urma calea monahală.
Tinerețea și chemarea spre viața monahală
Sfântul Teofan s-a născut într-o familie nobilă, având părinți evlavioși, Isac și Teodota. Tatăl său a murit în timp ce ocupa o funcție de conducere, iar tânărul Teofan a rămas în grija mamei sale. La doar 12 ani, a fost logodit cu o tânără de aceeași stare socială, iar timp de opt ani au trăit împreună, bucurându-se de o mare avere.
Însă, auzind despre viața monahală, inima lui Teofan s-a umplut de dorința de a se dedica în totalitate lui Dumnezeu. După moartea mamei sale, deși presat de socrul său să-și îndeplinească îndatoririle maritale, el a ales un alt drum.
Alegerea vieții monahale
În noaptea nunții, Teofan i-a mărturisit soției sale dorința de a trăi în curăție și rugăciune. Spre surprinderea sa, aceasta a fost de acord, iar cei doi au hotărât să urmeze împreună calea credinței, dedicându-se rugăciunii și ascezei.
Împăratul Leon și socrul său s-au opus acestei decizii, încercând să-l împiedice să intre în monahism. Teofan a fost trimis la Cizic pentru a supraveghea construcția cetății, însă, chiar și acolo, a rămas fidel chemării sale spirituale.
Eliberarea și viața de monah
După moartea împăratului Leon și a socrului său, Teofan și-a recăpătat libertatea. Astfel, s-a putut dedica întru totul vieții monahale, devenind un exemplu de credință și devotament pentru întreaga lume creștină.
Sfântul Teofan Mărturisitorul rămâne un model de sacrificiu și dăruire, prăznuit cu evlavie de credincioși în fiecare an, pe 12 martie.
Fii primul care comentează