Image 1
Image 2
Postare ( Sablon)

Sfantul Pahomie (287-348) – abate, staret

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol
Sfantul Pahomie
Sfantul Pahomie

Conform calendarului latin in 9 mai, iar conform calendarului bizantin in 15 mai este comemorata ziua Sfantului Pahomie.

Din dorinta de a ajunge la o desavarsire spirituala deosebita, multi crestini, in primele veacuri, se retrageau in pustiu unde isi impuneau o viataaspra, traind intr-o singuratate aproape totala; ei se numeau: eremiti, monahi, anahoreti.

Desi ravna lor a fost laudata si pretuita de lumea crestina, s-a pus intrebarea daca indarjirea lor in a se supune la cazne, posturi, vegheri prelungite era o traire autentica a evangheliei, sau o vocatie cu totul speciala. Mai mult, singuratatea lor ii punea in primejdia de a cadea in orgoliu sau in atitudini bizare.

Pentru eliminarea acestei primejdii, un calugar egiptean din secolul al IV-lea, Sfantul Pahomie, propune o noua forma de viatacalugareasca: cenobismul, sau viata comuna, forma in care disciplina si autoritatea elimina anarhia anahoretilor.

El a format pe ucenicii sai la viata in comun, intemeind nu departe de malurile Nilului, primul “cenobium”, comunitate de viataspirituala, dupa exemplul aceleia intemeiate de Apostoli la Ierusalim, bazata pe comuniunea in rugaciune, in munca, in grija de cele necesare vietii, concretizata intr-o sincera si deplina slujire reciproca.

Legea fundamentala care reglementa aceasta viata era Sfanta Scriptura, pe care calugarul o invata pe de rost si o recita cu glas scazut in timp ce se ocupa de lucru manual. Aceasta era si principala forma de rugaciune: intalnirea cu Dumnezeu prin sacramentul Cuvantului.

Sfantul Pahomie s-a nascut in Egiptul de Sus, in anul 287, din parinti pagani. La varsta de douazeci de ani a fost inrolat cu forta in armata imperiala si a ajuns prizonier in Teba, impreuna cu alti recruti.

Ascunsi de intunericul noptii, cativa crestini s-au apropiat de ei si le-au oferit ceva de mancare. Gestul necunoscutilor l-a impresionat pe Pahomie, care i-a rugat sa-i spuna cine i-a indemnat sa faca aceasta. “Dumnezeu din cer”, a fost raspunsul crestinilor.

In noaptea aceea, Pahomie s-a rugat la Dumnezeul crestinilor sa-l scape de lanturi, fagaduind in schimb sa-si dedice viata cu totul slujirii Sale. Fiind pus in libertate, si-a implinit fagaduinta, cerand sa fie primit in comunitatea crestina dintr-o localitate din sud, actualul Kasr-es-Sayad; aici s-a pregatit pentru botez si a devenit crestin.

Catva timp a dus o viataascetica, de rugaciune si post, lucrand la diferite familii din partea locului. Apoi, timp de sapte ani a stat sub conducerea unui calugar in varsta, Palamon.

Intr-o zi, aflandu-se in singuratatea pustiului, o voce misterioasa i-a cerut sa-si fixeze acolo locuinta, deoarece in jurul lui se va aduna multime de ucenici. Era in anul 325. Dupa douazeci si trei de ani, in 348, cand Pahomie parasea acest pamant, in tinutul acela erau noua manastiri de barbati si una de femei, cu peste sapte mii de calugari si calugarite.

Locul unde a fost inmormantat Sfantul Pahomie a ramas necunoscut, deoarece pe patul de moarte a chemat pe ucenicul sau Teodor si i-a cerut sa-i promita ca va ascunde ramasitele sale pamantesti, astfel incat pe mormantul sau sa nu se ridice nici un fel de biserica, asemanatoare cu “martyrion”, capele ce se ridicau pe mormintele martirilor. Era ultimul act al vietii sale de adanca umilintasi totala daruire numai lui Dumnezeu.

(Vietile sfintilor)

Postare ( Sablon)
Postare ( Sablon)

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns