Asculta acest articol În timp ce partidele naționaliste cunosc o creștere spectaculoasă în multe dintre țările UE, iată că în România este pe cale de dispariție singurul partid cu adevărat naționalist apărut după căderea regimului comunist.
Partidul România Mare nu a reușit să adune semnăturile necesare pentru a participa la alegerile europene. Pentru prima oară după zeci de ani nu se va mai auzi vocea lui Corneliu Vadim Tudor, atât de distinctă în vacarmul general.
Dar întrebarea este dacă a fost sau nu PRM un partid extremist? Prin program, prin discursurile lui Vadim, PRM a fost una dintre cele mai puternice forțe extremist-naționaliste. Prin fapte, cu foarte mici excepții, nu a reușit să se impună ca o forță de temut. Doar gura spurcată a lui Vadim, talentul său de polemist, lejeritatea cu care își ataca adversarii, a ținut pe linia de plutire PRM.
Partid de aceeași factură, Jobbik face ravagii nu doar în Ungaria, ci și în țările cu populație maghiară. PRM nu a creat probleme sociale, deși a reușit performanțe spectaculoase la alegerile din 2000. A obținut un procent uriaș la alegerile parlamentare, iar Vadim a intrat în finala prezidențialelor. Lumea speriată la gândul că Vadim ar putea deveni președintele României s-a grăbit să-l voteze pe Ion Iliescu. A fost pentru prima și ultima oară când anticomuniști ca Doina Cornea, monarhiști au votat cu un candidat de stânga, mai ales cu un trecut comunist cum era cazul lui Ion Iliescu.
A fost momentul de maximă glorie a lui Vadim Tudor. La următoarele alegeri PRM nu a mai intrat în parlament. Vadim a mai speculat arestarea lui Gigi Becali reușind să treacă pragul electoral la alegerile europarlamentare din 2009. Între timp PRM s-a destrămat, Gheorghe Funar și-a făcut propriul lui PRM. Cert este că în 2014 cele două PRM-uri nu au reușit să adune suficiente semnături pentru a participa la alegerile din 25 mai.
Nu mai există de fapt starea de spirit care a propulsat acest partid fără structuri teritoriale. Ca reacție la alte formațiuni extremiste, de tipul Jobbik, este posibil ca locul PRM să fie luat de altă formațiune naționalist-extremistă. Statistic există un bazin electoral de aproximativ 10% dispus să voteze cu partidele anti-sistem. Pe acest electorat naționalist se bate cineva. La prezidențiale, electoratul lui Vadim l-a votat pe Traian Băsescu.
Dintre actualii candidați nici unul nu pare tentant pentru extremiștii rămași fără partid. Naționaliștii nu-și regăsesc ideile la principalele partide, PSD, PNL, PDL. Ar fi posibil ca prin intermediul lui Traian Băsescu o parte din foștii alegători ai lui Vadim să fie direcționați către Partidul Mișcarea Populară. Pe de altă parte, Dan Diaconescu a lansat deja o chemare spre Vadim.
Sunt partide care dispar lăsând în urmă nu doar regrete, ci și un gol imens. Dispariția PNȚCD din rândul partidelor care contează este dată mereu ca exemplu. Nu este cazul PRM. Acest partid nu a fost niciodată la guvernare, fiind practic nefrecventabil. Nu a lăsat în urmă decât amintirea unor scandaluri, de multe ori savuroase, datorate talentului oratoric al tribunului Vadim.
Fără PRM, scena politică nu va fi mai săracă, în schimb va fi mai plictisitoare. Vadim a reușit de fiecare dată să anime dezbaterile electorale.
Dacă PRM ar fi fost un partid cu adevărat extremist, în aceste vremuri de criză, ar fi înflorit, nu ar fi fost pur și simplu măturat de pe scena politică. PRM, mai precis Vadim Tudor, va fi regretat chiar și de oameni care nu l-au votat niciodată, dar și-au mai descrețit frunțile ascultându-l. Pe de altă parte, copiii și nebunii spun adevărul.
