Sfintii Filip si Jacob – Apostoli

Asculta acest articol

Sfintii evanghelisti Matei, Marcu si Luca noteaza numai numele lui Filip si locul de nastere, Betsaida; Sfantul Ioan ne da si unele amanunte referitoare la personalitatea lui, prezentandu-l ca fiind in stransa prietenie cu apostolul Natanael – Bartolomeu, pe care 1-a condus la Isus: “L-am aflat pe Acela despre Care au scris Moise in Lege si proorocii… Vino si vezi”.

In istorisirea minunii inmultirii painilor, se mentioneaza ca Isus i-a adresat lui Filip intrebarea: “De unde vom cumpara paine, ca sa dam de mancare la aceasta lume?” Filip nu intelege sensul intrebarii si, dupa ce arunca o privire asupra multimii care-i inconjura, raspunde: “Nici de doua sute de dinari nu ne-ar ajunge sa dam fiecaruia doar cate o bucatica”.

Firea oarecum nerabdatoare a lui Filip ne apare limpede dintr-o alta insemnare a Evangheliei, la Cina de pe urma. in timp ce Isus le vorbeste apostolilor sai despre misterul adanc al Sfintei Treimi, Filip, coplesit de cele auzite, ii spune lui Isus: “Doamne, arata-ne noua pe Tatal si ne va fi de ajuns”.

Despre activitatea si moartea Sfantului Filip nu ni s-au pastrat documente sigure. O traditie foarte veche afirma ca el a activat in partile de nord ale Asiei Mici si a murit rastignit pe Cruce, la varsta de 87 de ani, sub imparatul Domitian.

Mai tarziu, ramasitele lui pamantesti au fost transportate la Roma si asezate in biserica Sfintilor Apostoli, alaturi de cele ale Sfantului Iacob cel Mic. Se pare ca acesta este motivul pentru care Biserica Latina ii sarbatoreste impreuna.

Sfantul Iacob, pe care evanghelistul Marcu il numeste “cel Mic” pentru a-l deosebi de omonimul sau, Iacob cel Mare, fratele lui Ioan, intra in istorie ca episcop de Ierusalim, dupa anul 42, cand Iacob cel Mare a fost martirizat si Petru a parasit orasul. De la Sfantul Iacob cel Mic a ramas o scrisoare, cuprinsa in Noul Testament; scrisoarea este adresata tuturor comunitatilor crestine si arata ca autorul ei este un om hotarat, chiar aspru “cenzor necrutator al greselilor, dar si parinte intelept”.

Ea cuprinde expresii tari, care, si astazi, dupa nouasprezece veacuri, sunt perfect actuale: “De unde vin razboaiele si de unde certurile dintre voi? Nu oare de aici: din poftele voastre, care se lupta in madularele voastre? Poftiti si nu aveti; ucideti si pizmuiti si nu puteti sa dobanditi ce doriti; va sfaditi si va razboiti, si nu aveti pentru ca nu cereti. Cereti si nu primiti, pentru ca cereti rau, ca voi sa risipiti in placeri. Nesocotitilor ” (4, 1-3)

Despre moartea Sfantului Iacob cel Mic avem insemnari foarte vechi. Istoricul evreu Iosif Flavius ne spune ca Iacob cel Mic a fost condamnat sa fie ucis cu pietre, in anul 61 sau 62; condamnarea a fost hotarata de marele preot Annah al II-lea, care ramasese o autoritate suprema in Ierusalim, in intervalul dintre moartea procuratorului Festus si numirea succesorului sau; marele preot a folosit situatia pentru a-l elimina pe episcopul crestin al Ierusalimului.

Asemenea celorlalti apostoli, Iacob cel Mic pecetluieste cu sangele sau credinta si dragostea lui fata de Rastignitul de pe Golgota.

1. Foarte raspandit la vechii greci, mai ales in Macedonia, numele Filip a trecut si la alte popoare, chiar la evrei, datorita renumelui lui Alexandru cel Mare, al carui tata se chema Filip al II-lea, si datorita intelesului cuvantului philippos = iubitor de cai (phil = iubitor; hippos = cal).

Martirologiul Roman aminteste 14 sfinti care au purtat numele de Filip; mai cunoscuti sunt: Sfantul Filip apostolul (3 mai), Sfantul Filip diaconul, coleg cu Sf. stefan (6 iunie), Sfantul Filip Neri (26 mai). Exista si o forma feminina a numelui: Filipa, Filipina, nume purtat de o martira comemorata la 20 septembrie.

2. Numele Iacob a fost purtat de unul dintre cei doi copii ai lui Isac: Esau si Iacob. Asupra intelesului acestui cuvant nu s-a ajuns la o solutie clara, desi este unul dintre numele foarte raspandite, mai intai in lumea mozaica si araba, apoi si in lumea crestina. Foarte probabil este in legatura cu o radacina verbala insemnand: a proteja, a apara – si Iacob ar putea fi inteles ca “fiind sub ocrotirea lui Dumnezeu”.

Doi dintre apostoli au purtat acest nume; Martirologiul Roman aminteste alti zece sfinti cu numele Iacob. Ei ne arata cum un nume foarte vechi si neclar poate deveni stralucitor printr-o viatasfanta.

(Vietile sfintilor)