Asculta acest articol
Timiditatea cu care PNL abordează reforma, lentoarea cu care pune în practică destul de puținele măsuri care să conducă la o schimbare de esență a României, a născut un sentiment de insatisfacție chiar la vârful partidului. Izbucnirea lui Rareș Bogdan, șușotelile pe la colțuri, sunt semne de neîncredere în capacitatea PNL de a începe reformarea statului român. De ce se teme PNL? De electorat. PNL tânjește după electoratul PSD.
Invidiază bazinul electoral al social-democraților.
Dacă ne uităm mai atenți, vom observa că majoritatea comunicatorilor liberali se adresează electoratului captiv al PSD, reprezentat de pensionari, de bugetari, de beneficiarii ajutoarelor sociale și pensiilor speciale.
Principalul partener al unui partid de dreapta ar trebui să fie asociațiile patronale, marii antreprenori, intreprinderilor mici și mijlocii, intelectualitatea anti-stângistă.
PNL continuă să rămână captiv unor idei populiste sustrase din arsenalul social-democraților. Rezultatele acestei indecizii doctrinare s-au văzut la alegerile parlamentare. Un scor care nu-i justifică poziția de principal partid de guvernare.
Dacă duminica viitoare s-ar organiza alegeri parlamentare PNL ar obține circa 15-20% din voturi. Cu toate acestea, nu se decide să ia taurul de coarne. Îl mângâie sub burtă, îl scarpină sub coadă așteptând să treacă pandemia.
Indecizia politică riscă să se cronicizeze, să devină boală profesională. Anul de guvernare de după alegerile prezidențiale, guvernul stângist al lui Ludovic Orban a contribuit la succesul partidului AUR. După instalarea guvernului Cîțu, după prea multele tatonări ale terenului, ies în evidență idei de dreapta exact din partidul de care își bat joc politicienii cu mare experiență.
USR-PLUS dovedesc mai mult curaj, dar le lipsește forța argumentației. Și parcă se complac să stea cu fundul între două doctrine. Deocamdată partidele siameze ale lui Dan Barna și Dacian Cioloș nici nu urcă, nici coboară. Continuă să dea cu biciul în boii de la carul împotmolit al PNL.
Pare o năzdrăvănie, dar dintre toate vocile liberale, nu prea multe, Florin Cîțu pare cel mai decis să intre în câmpul minat al reformelor. Raluca Turcan, deținând portofoliul Muncii vede o nouă lege a echilibrării salariilor undeva la orizontul anului 2022. Vocea ministrului de Finanțe este acoperită de vocea premierului, ceea ce, în fond, nu este un lucru rău. S-a anunțat că miniștrii vor fi evaluați la vară.
Având statutul de principal partid de guvernare, PNL ar trebui să-și evalueze miniștrii din mers. De ce nu acum, ci la vară? Pentru că în prima parte a anului, deci până în luna mai-iunie, va avea loc Congresul PNL.
Florin Cîțu nu exclude o candidatură la funcția de președinte. Dacă va candida împotriva lui Ludovic Orban și pierde, pe cale de consecință își poate pierde funcția de prim-ministru. Ar fi o ocazie pentru Ludovic Orban să revină în fruntea guvernului. Prin noua abordare, curajoasă, Florin Cîțu vrea să-și atragă latura reformistă din PNL. Gruparea lui Rareș Bogdan, în special liderii liberli din Transilvania, se pot ridica împotriva lui Orban, susținându-l pe Cîțu.
Ca maestru al jocurilor politice de culise, Ludovic Orban pare să aibă prima șansă, dar nu se știe niciodată. Pentru a se departaja taberele este nevoie de un mic scandal. La nervi, politicienii spun adevărul. Repartizarea bugetului ar putea deveni motiv de ceartă, așa cum a devenit motiv ce scandal împărțirea funcțiilor de prefecți.
Dar au fost vreodată alegeri la vreun partid după criteriul “reformist-nereformist”? Ar fi greșit să credem că la un moment dat partidele nu vor ajunge și la asemenea performanțe. În această perioadă există în fiecare partid câte o personalitate capabilă să reformeze partidul său, dar s-ar opune forțele conservatoare. De exemplu Rareș Bogdan la PNL, Vasile Dâncu la PSD, cineva din linia a doua la USR. Se profilează ca om politic și George Simion de la AUR.
Kelemen Hunor încă nu are un înlocuitor mai bun decât el. Traian Băsescu, deși partidul lui se află în afara Parlamentului, își etalează gândirea reformistă.
Deocamdată, reflectoarele sunt pe Florin Cîțu. Dacă este un reformist autentic ar trebui să taie coada câinelui dintr-o lovitură. Dacă o tot scaldă nu se va schimba nimic.
