Asculta acest articol[slideshow id=7306]
Campania electorala pentru Camera Deputatilor, asa zisu Colegiu a’ lui peste, nici n-anceput bine si se apropie de sfarsit. O plictiseala generala caracterizeaza aceasta asa zisa campanie. Totul ar fi un razboi surd intre mortul din dulap si moarta din noptiera, daca nu s-ar fi nascut un personaj de poveste. Un fat frumos al zilelor noastre. Bine, putin mai negricios decat normal, dar asta nu are absolut nicio importanta. Un barbat inalt la stat, mare la sfat si voinic cum n-a mai fost, cand calare, cand pe jos, destept ca poama coapta, cu sclipiri de pruna zemoasa. Un Machiaveli combinat cu Platon, Sofocle si Indira Gandi. Si pentru ca toate aceste calitati trebuiau sa poarte un nume, i s-a spus Mircea Dolha. Vesnicul candidat aproape de nimeni, niciodata votat. Acest mare intelept al Maramuresului va ramane in istorie prin faptul ca a vandut baimarenilor papuci biodegradabili de mort. La promotie. La prima ploaie tot orasul s-a trezit descult. Se topeau talpile pantofilor eleganti de mort precum atentiile lui Mirciulica prin buzunarele tiganilor in aceste saptamani electorale, cand bursele se clatina, doar banii lui Dolha nu. Si pentru ca nu putea ramane in istorie cu nedreptul nume de papucar biodegradabil al mortilor din Germania, Mirciulica, inteleptul fiu al lui Dolha, a mai comis una. A dat un concert electoral anuntand pe afis ca vor canta Fratii Petreus. Fratii Petreus nu mai sunt de mult un grup din cauza de moarte. Da’ pe Mirciuca nu-l intereseaza. I-a inviat si i-a pus pe afis. Numa’ nu i-a incaltat cu faimosii papuci in care s-a specializat. Dar nu e nici acum tarziu. Trecand peste aceasta mica eroare de a confunda viata cu moartea si viceversa, Dolha si-a continuat campania care seamana leit cu un mars funebru in plina vara. Si s-a urcat el pe scena, alaturi de Fuego, in fata unei asistente formata in majoritatea ei din notabili cetateni romi si s-a apucat de strigat, ca piscat de streche< “Romania, Romania Romania”. Spectatorii, negri ca tingirea, se uitau unii la altii, bulbucati de uimire si nu intelegeau ce striga papucarul, ca Romania incepea undeva dincolo de zid. Aici era Romania in toata regula. Cu catel, cu purcel. Noi nu zicem altceva nimic. Iar va plange cu lacrimi de crocodil si va zice ca-i persecutat. Am scris doar ce-am vazut. Ce-am auzit nu am putut scrie. Ne suna insa in urechi textul celebrului poet Victor Tulbure:
Un Dolha (vultur) se roteste in tarii
Peste Carpatii mei cu frunti de piatra
In lume nu-s mai multe Romanii (Romanii)
Ci una doar, si aia ne e vatra.
In rest, numai de bine. Sau mai precis:
Socares, Mircea Dolha? Avelo Baftalo. Merav anda tu!
Cyumydaptu ando muy te dilearaptu pho tan!
P.S. Traducerea in numarul nostru de maine
Fii primul care comentează