Asculta acest articol
Când PSD a reușit să atragă doi dintre cei mai reputați medici imunologi de partea sa, oferindu-le locuri eligibile pe listele electorale, părea că a dat o mare lovitură de imagine.
Adrian Streinu-Cercel a devenit senator, iar Alexandru Rafila, ajuns deputat, a fost propunerea PSD pentru funcția de prim ministru.
Cum era de așteptat, președintele Iohannis nu l-a desemnat pe medicul Alexandru Rafila cu formarea guvernului. PSD nu avea pregătită o majoritate în parlament care să-l voteze.
De fapt, nu era o propunere serioasă. Se știa că PSD nu era în poziția de a putea propune un premier. A obținut un procent mai mare decât PNL la alegerile parlamentare, dar nu le-a câștigat. Ca la război, victoria aparține celor care reușesc să realizeze cele mai puternice alianțe strategice.
După trei luni de la alegeri, PSD rămâne la fel de izolat. Cei doi medici, personalități recunoscute în breaslă, nu aduc niciun beneficiu electoral. Așa cum nu au adus niciun beneficiu alte personalități științifice și culturale ademenite de PNL. În urmă cu patru ani, PNL îl plimba ca pe urs pe un medic în vârstă. O mare personalitate în domeniu, dar la fel de ineficient politic precum medicii Rafila și Streinu-Cercel.
Trofeele se poartă doar în timpul campaniilor electorale. După care, ca orice trofeu, se așează pe perete, printre alte trofee, mai mult sau mai puțin demodate. La prima vedere s-ar părea că situația în PSD și PNL este similară. În realitate, încă de acum 30 de ani societatea civilă a preferat să se arunce în luptă de partea partidelor de dreapta. Intelectualii români preferă dreapta politică. Societatea Timișoara, Alianța Civică, Grupul pentru Dialog Social, alte și alte asociații civice, s-au afirmat ca expresii ale societății civile anti-PSD.
Social-democrații au reușit să realizeze un echilibru de forțe pe scena politică atrăgându-și de partea lor sindicatele. Așadar, societatea civică reprezentată de intelectualitate se raliază dreptei politice, în timp ce sindicatele merg pe mâna stângii politice, în speță a PSD. Ultimele proteste desfășurate în aceste zile sunt organizate tot de “societatea civilă”, dar de una ce nu se încadrează în conceptul unanim recunoscut. Protestatarii de duminică din fața clădirii Parlamentului sunt o masă neomogenă, greu de încadrat într-o categorie socio-profesională. Nu sunt nici sindicaliști propriu-ziși, nici intelectuali, nici bugetari, nici privați.
Deși înclină spre AUR, poate și spre PSD, protestatarii anti-mască nu au o orientare politică clar definită. Ei par să fie împotriva tuturor partidelor, dar mai cu seamă împotriva guvernului în funcție. Aceste proteste nu afectează imaginea guvernului. Protestatarii nu au căderea să se pronunțe asupra necesității vaccinului anti-Covid. Există alte modalități de a limita extinderea pandemiei? Nu. :i atunci de ce să ții seama de aceste proteste oportuniste?
România nu a impus mai multe restricții decât alte țări. Tot atât de adevărat este că nici nu a acordat atâtea ajutoare ca alte țări.
Nu suntem nici la coada clasamentului în ceea ce privește numărul de vaccinări, dar nici nu ne situăm în rândul țărilor cu cele mai drastice restricții. De bine de rău, România a menținut un echilibru între restricții și măsurile de relaxare. De aceea protestele nu au un impact foarte mare. Dar întrebarea rămâne: ce partid susține societatea civilă? În mod foarte evident niciun partid.
PNL nu știe folosi în interes propriu disponibilitatea societății civice, a intelectualilor, de a susține valorile specifice unui partid de centru-dreapta. USR și PLUS dau dovadă de răceală față de aceeași societate civică. Prin urmare, PSD, deși nu-și poate apropia societatea civică, are avantajul de a fi susținut de sindicate. Se va schimba ceva din cauza pandemiei? Raportul dintre partide și societatea civică, dintre sindicate și formațiunile politice, rămân în același gen de relaționare ca în urmă cu 20-30 de ani. Așadar, “resetarea” bănuită că va fi provocată de pandemie nu este un fenomen atât de radical precum se anunța. Lumea va fi la fel ca înainte de pandemie? Mai degrabă da.
