Asculta acest articolȘedințele de la Bruxelles devin cu totul neinteresante când Băsescu și Ponta nu se ceartă pentru locul rezervat României. Se știe că o țară nu poate avea doi reprezentanți. Ori merge președintele, ori primul ministru. Cu excepția Franței, toate țările UE trimit la Bruxelles șefii de guverne. Dacă anul trecut a fost un adevărat scandal, acum președintele Băsescu l-a lăsat pe premier să plece singur, i-a dat și mandat, ca să nu existe nicio problemă. Nimeni nu a mai avut ce comenta.
Cei doi politicieni coabitează bine. Se înțeleg de minune, spre necazul PNL. Crin Antonescu, pus în situația lui Gică-Contra, face eforturi pentru a ieși din situația de izolat. Este singura modalitate de a nu fi obligat să joace de unul singur, nebăgat în seamă. Astfel că după episodul nefericit cu cearta în USL, ușor-ușor liderul liberal își modifică discursul. “L-aș numi premier și pe Traian Băsescu dacă ar avea în spate o majoritate”, declară prezumtivul președinte al României. Este o declarație în totală conformitate cu Constituția. Anul trecut Traian Băsescu spunea că nu-l va desemna premier pe Victor Ponta nici dacă USL va câștiga alegerile. Era o simplă declarație electorală. Nimeni nu i-a reproșat că nu s-a ținut de cuvânt.
Să presupunem însă că Antonescu va fi pus în situația de a-l desemna pe Traian Băsescu cu formarea unui nou guvern. Primii care ar sări ca arși ar fi chiar liberalii. Desigur, cu condiția ca PNL să nu fie în coaliție cu un partid al lui Băsescu. În al doilea rând, ar fi foarte nemulțumiți social democrații. Aceștia i-ar reproșa lui Crin exact ceea ce acesta le reproșează acum pesediștilor, anume că se apropie prea mult de Băsescu.
Antonescu-președinte, Băsescu-prim ministru este o formulă imposibilă. Nici teoretic nu poate fi discutată. Este un non sens. Cu toate acestea Crin Antonescu nu a ezitat să răspundă la o întrebare legată de Băsescu. Cum poate fi interpretată lejeritatea cu care abordează subiecte politice aiuristice? Ca unul dintre candidații la președinție cu șanse reale, Crin Antonescu trebuie să-și proiecteze o imagine nouă. Trebuie să fie un element de stabilitate, diferit de ceea ce a fost Traian Băsescu. Îi va fi foarte greu în primul rând pentru că nu are un adversar. Coabitarea îl lasă fără adversar. Fiind la guvernare nu are împotriva cui să-și verse nemulțumirile. De fapt are, dar aceasta îi este chiar partenerul cu care a înființat USL. Așa că liderul PNL trăiește o adevărată dramă. Toată lumea îi cere să nu fie certăreț, în vreme ce orice campanie electorală înseamnă război.
Drama sa este împărtățită de întregul său partid. Un exemplu este chiar senatorul Sorin Roșca Stănescu. Fostul ziarist axat pe investigații, un critic sever al serviciilor secrete, omul care a scos la iveală o serie de scandaluri obținând informații “pe surse” odată ajuns politician își schimbă radical viziunea depre presă și politică. Roșca Stănescu declară în Senat că înregistrările ilegale de la o ședință PNL sunt un atentat la siguranța națională. Ce altceva este acest lucru decât fațeta unei drame pe care o traversează un partid aflat la guvernare, dar cu chef de partid de opoziție?
Acum începem să înțelegem de ce l-a apărat cu atâta strșniocie Crin Antonescu pe Roșca Stănescu, atunci când Victor Ponta i-a cerut să-l excludă din PNL. Cei doi, și nu doar ei, sunt în căutarea unor nou limbaj, al unui nou tip de discurs absolut necesar într-o campanie electorală prezidențială. Să presupunem că și de data aceasta Traian Băsescu ar fi dorit să meargă el la Bruxelles, să nu-l lase pe premier. Ce materie primă ar fi avut PNL și candidatul prezidențial! Din păcate, Traian Băsescu și chiar Victor Ponta nu-i mai aruncă mingile la fileu domnului Crin Antonescu. Este și asta o formă de trădare, o lipsă de solidaritate în USL. Deocamdată, cu foarte multă abilitate, PSD îi livrează PNL-ului câte o mică fiolă de contra-solidaritate.
