
Răsfoind ziare, reviste, fel de fel de publicații, înțelegi mai ușor ce înseamnă un secol de cultură. După o jumătate de secol de restricții, dictatură, lipsă de libertate de exprimare, decembrie 1989 a trezit la viață spiritele adormite. Un grup de scriitori s-au adunat în jurul istoricului și criticului literar Nae Antonescu și au pus bazele unei publicații. În 27 decembrie, am primit de la conducerea FSN-ului local o adeverință că putem tipări un ziar, dar numai dacă dorește tipografia Someș. Au durat negocierile zile întregi. În 10 ianuarie 1990 am făcut joncțiunea istorică cu prima publicație românească apărută în Satu Mare după Unire. Domnul Nae a adus-o de acasă. Se chema „Țara de Sus”. Nr.1. Februarie 1921. Director: Dariu Pop. Numele publicației, SOLSTIȚIU, l-a dat Ilie Sălceanu. Evident după 21/22 decembrie, noaptea cea mai lungă. Antetul l-a desenat pictorul Ion Sasu. Colectivul redacțional l-am plasat pe ultima pagină, cu litere mici. De unde bani? Tipografia ne-a făcut calculul: zece mii de exemplare 2600 de lei. Eu tocmasi luasem premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut, puțin peste 5000 de lei, numai buni să scoatem două numere. Numai că vânzarea a decurs bine și astfel am avut fonduri să scoatem număr după număr.
Retipărim primul număr inserându-l între paginile „Informației de Duminică”. Ne-am dorit un „săptămânal de cultură” însă am alunecat spre un tip de gazetărie de atitudine. Astfel în anul 1993, în colaborare cu Evenimentul Zilei, ‚Solstițiu” a devenit „Informația Zilei”.
O publicație de cultură, de literatură, avea să apară la Satu Mare tot în luna ianuarie 1990. Numele ei: Poesis. Redactor șef: George Vulturescu. Revista continuă să apară neîntrerupt de 35 de ani. În aceași perioadă a apărut revista < Pleiade”, fondată de Radu Ulmeanu, care este continuată de revista „Acolada”. De remarcat că ziarele existente, ‚Cronica sătmăreană” și Szatmari Hirlap” s-au dezbrăcat de haina ideologică încă din prima zi a revoluției și s-au alăturat presei libere, independente, sub denumirea de „Gazeta de Nord Vest” și Friss Ujsag. După aceste prime publicații apărute chiar în focul evenimentelor din 1989- 1990, s-au ivit o serie de alte publicații. Este de datoria istoricilor să le scoată la iveală și ale celor care le-au fondat să le aniverseze. Astfel, așa cum spune George Vulturescu, un muzeu al literaturii și presei sătmărene nu ar strica să se înființeze și la Satu Mare.
Pe scurt, aceasta este istoria începutului presei sătmărene de la sfârșitul primului război mondial până acum la intrarea în era presei digitale. Este hârtia este pe cale de dispariție? Ziarul de limbă maghiară „Friss Ujsag”, și-a încetat apariția. În întreaga lume, apar edițiile digitale ale marilor ziare. Conținutul ar trebui să fie același, însă în mass media digitală, responsabilitatea este alta. Autorii se ascund după pseudonime, nu există o legislație clară, cititorii, de asemenea anonimi, comentează negativ orice știre. Haosul de pe internet răzbate în viața de zi cu zi, dar asta este epoca „antisistem” în care deja am intrat și se pare că nu ne simțim tocmai confortabil.
D. Păcuraru
Fii primul care comentează