Asculta acest articol
Universitățile din România suferă încă din cauza reformei comuniste din 1948, iar lipsa lor din topurile internaționale nu reflectă lipsa calității, ci fragmentarea sistemică, a declarat ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, în cadrul unei conferințe susținute pe 19 mai. Oficialul propune o restructurare profundă a învățământului superior românesc, cu accent pe concentrări academice, redefinirea misiunii universităților și reformarea arhitecturii programelor de studii.
„De ce nu sunt universitățile din București, Cluj sau Iași în top 500? Unde sunt? Nu sunt performante?”, s-a întrebat retoric ministrul Daniel David. Acesta a explicat că problema nu este lipsa de calitate academică, ci organizarea sistemului și lipsa unei viziuni coerente de dezvoltare.
Una dintre cauzele majore este fragmentarea istorică: în 1948, cercetarea științifică a fost separată de universități și transferată către institute naționale și institute ale Academiei. Astfel, universitățile și-au pierdut o componentă esențială în evaluările internaționale – cercetarea.
Pentru ca România să ajungă în top 500 mondial, ministrul propune crearea unor universități metropolitane puternice, inspirate din modelul francez. În Franța, Universitatea din Paris a fost reorganizată în anii 2000 pentru a forma câteva instituții mari și performante, care acum apar constant în rankingurile internaționale.
„Bucureștiul, Clujul, Iașul – ar putea fi în top 300, nu doar în top 500, dacă ar exista universități metropolitane”, a afirmat David. Aceste concentrări academice ar trebui să se formeze de jos în sus, prin colaborare între instituții și cu sprijin financiar de la stat.
O altă reformă esențială este clarificarea misiunii fiecărei universități, pentru a diferenția clar între:
Universități cu misiune educațională – axate pe formarea resursei umane și colaborări locale;
Universități de educație și cercetare – cu accent pe cercetare aplicativă;
Universități de cercetare avansată – dedicate excelenței și competiției internaționale.
„Dacă am ști care este misiunea fiecărei universități, am avea o dezvoltare universitară mai coerentă. Studenții ar ști ce aleg, iar autoritățile ar ști ce să susțină”, a spus ministrul.
Structura programelor universitare este „piramidală și ineficientă”, potrivit lui David. România are foarte mulți studenți la licență, dar mult mai puțini la master și doctorat. În marile universități internaționale, structura este inversă sau echilibrată, iar focalizarea pe master și doctorat este esențială pentru cercetare performantă.
Modificările recente din legislație permit universităților să aibă doar masterat și doctorat într-un domeniu, fără obligația de a oferi și programe de licență. Aceasta deschide calea pentru specializare și concentrare academică, după modelul occidental.
Ministrul atrage atenția și asupra lipsei presiunii performanței în universități, unde multe cadre sunt angajate pe perioadă nedeterminată încă din gradele mici. Reforma propusă include:
Evaluarea tuturor unităților de cercetare și inovare;
Definirea formală a misiunii universitare în Carta fiecărei instituții;
Evaluări corelate cu misiunea declarată, nu cu un set generic de criterii impuse de ARACIS sau minister.
România are rezultate de top dar în afara universităților
Paradoxal, România are performanță academică recunoscută internațional, dar aceasta vine din mediul academic larg, nu din universități ca instituții. Potrivit lui David, resursa umană există, dar este dispersată și insuficient valorizată într-un sistem fragmentat.
„Problema nu e că nu vrem să reformăm. Problema e că, fără sprijin și concentrare, nu avem cum să ajungem în top”, a conchis ministrul Educației.
Fii primul care comentează