Asculta acest articol
Ca să înțelegem isteria după zvonul pornit de la o benzinărie din Beiuș potrivit căruia benzina ajunge la 11 lei, trebuie să facem un mic recurs în trecutul recent.
Odată cu eliminarea restricțiilor care au paralizat economia în ultimii doi ani, se părea că viața își va relua cursul normal. Cât pe ce să se întâmple, iată că o altă nenoricire, războiul, a luat locul pandemiei.
Ambele nenorociri au un punct comun: aduc moartea. În forme diferite. Una dincolo de voința directă a omului, alta din cauza oamenilor politici, a celor care conduc destinele a milioane de oameni cărora le-a fost dat să se nască sau să trăiască în cele mai puterncie state din lume.
După 30 de ani de la înmormântarea “războiului rece” cei doi adversari naturali, Rusia și America, ca doi vulcani ținuți sub presiune, și-au reluat activitatea.
Ar fi nedrept să învinuim SUA și alianții săi din NATO. Securea războiului a fost scoasă de o Rusie cuprinsă de nostalgia după gloria de tristă amintire a defunctului URSS. Unii poate mai cred că URSS a fost o “Uniune”. A fost doar un imperiu creat artificial, bazat pe dictatul forței, un sistem politic profund nedemocratic care și-a întins hegemonia peste întrega Europă de Est.
În cazul unei pandemii există speranța că la un moment dat se va termina de la sine. În cazul unui război de cucerire, așa cum este cel din Ucraina, bazându-ne pe exemple încă vii în conștiința omenirii – Vietnam, Afganistan, Siria – nu știi niciodată cum și când se va termina carnagiul.
După doar două săptămâni, o țară a fost transformată în ruine. Peste două milioane de refugiați și-au părăsit țara, mergând spre vest. Deși slavi, niciun ucrainean nu s-a îndreptat spre răsărit, spre raiul lui Vladimir Putin. Fie și acest mic amănunt oferit de punctele cardinale, demonstrează cine are și cine nu are dreptate în marea confruntare a celor două sisteme antagonice, de o parte democrație și libertate, de altă parte autoritarism și costrângere.
Despre drama omului devenit “victimă colaterală” în această confruntare a armelor nu mai este nevoie să amintim. Imaginile sunt grăitoare: șiruri de tancuri, camioane cenușii, soldați, împușcături, clădiri distruse, femei, copii, bătrâni, fiecare cu ce a apucat să strângă din casa părăsită în grabă ca să-și salveze viețile.
O isterie generală s-a instalat în Europa, vechiul leagăn al civilizației occidentale, din care, spre norocul nostru, facem și noi parte chiar dacă, spre nenorocul nostru, cam la margine.
Nu mai suntem de multă vreme considerați soldații care apără poarta creștinătății. Suntem, se pare, soldații care acum au de apărat poarta libertății. Cât de pregătiți suntem pentru această sarcină grea, este o problemă dezbătută zi de zi, ceas de ceas.
Auzim de zeci de ori pe zi, de sute de ori, că nu trebuie să ne facem griji pentru că facem parte din NATO și potrivit articolului 5 din Tratat, un atac armat împotriva unei țări este considerat un atac la adresa NATO și toate cele 30 de țări își unesc forțele în apărarea țării agresate.
Invulnerabili din punct de vedere militar, cetățenii români au nenumărate alte vulnerabilități. Din păcate, după căderea unui regim identic celui care a permis apariția unui dictator precum Putin, România și-a construit un stat strâmb, nefuncțional, stresant, diform, întortocheat, răsucit, birocratic, un stat în care cei plătiți să apere legea și ordinea se pot pensiona la 45 de ani, iar politicienii (și judecătorii CCR), nu se dau duși de la putere nici după ce primesc pensii speciale de zeci de ori mai mari decât cetățenii de rând pensionați la 65 de ani. Chiar și cele două cifre de pensionare, 45 și 65, spun multe prin ele însele de modul strâmb în care este construit statul român.
Că statul român este nefuncțional, mai neajutorat ca un “analfabet funcțional”, cum îi place președintelui Iohannis să-i numeasscă pe cei neșcoliți, o demonstrează întâmplările de zi cu zi.
Iată de pildă isteria care a cuprins România la un o simplă manipulare pe rețelele de socializare cu prețul benzinei care ar fi urmat să urce la 11 lei.
Benzinăria din Beiuș de la care a pornit zvonul, se ridică la nivelul Republicii din Ploiești, sau mai aproape de noi, a jocurilor piramidale de tip caritas din Clujul anilor 1990. Care să fie cauzele acestei vulnerabilități în fața manipulărilor? Superficialitatea rețelor de socializare scăpate de sub orice control?
Incapacitatea de comunicare a statului care continuă să disprețuiască informația riguroasă, profesionistă, a statului care în ciuda conjuncturii internaționale continuă să ignore sistemul public de informare în masă, va face din ce în ce mai multe victime, iar într-un final statul însuși riscă să devină victima propriei lui ignoranțe.
Așa cum este construit acum, statul român are toate șansele să devină victima proprie sale lipse de discenământ care-i guvernează gândirea politică, socială și economică.
