Asculta acest articol

Ștefania Mărăcineanu, una dintre figurile remarcabile ale științei românești și mondiale, rămâne, din păcate, un nume prea puțin cunoscut publicului larg, deși contribuțiile sale în domeniul radioactivității au fost revoluționare. Născută la București pe 18 iunie 1882, într-un context social dificil, fiind o copilă orfană, Ștefania Mărăcineanu a reușit să depășească toate barierele vremii, impunându-se prin inteligență, curaj și o neobosită dorință de a cunoaște tainele naturii. A urmat cursurile Facultății de Științe Fizico-Chimice din București, iar după Primul Război Mondial a obținut o bursă la Paris, ajungând să studieze la celebra Universitate Sorbona și să asiste la cursurile savantei Marie Curie.

Cariera sa științifică a fost marcată de descoperiri esențiale, culminând cu susținerea unei teze de doctorat în 1924, în prezența lui Marie Curie, care i-a recunoscut meritele și i-a oferit un post în propriul laborator. În cercetările sale, Ștefania Mărăcineanu a analizat efectele radiației solare asupra substanțelor radioactive și a demonstrat, printre altele, că plumbul expus la soare devine radioactiv. Aceste descoperiri au stat la baza conceptului de radioactivitate artificială, temă ce va fi recompensată mai târziu, în 1935, cu Premiul Nobel acordat altor cercetători. Cu toate că nu a fost recunoscută oficial pentru contribuția sa, Ștefania Mărăcineanu a fost citată în publicații de prestigiu, inclusiv de Irene și Frederic Joliot-Curie, care au menționat importanța observațiilor sale.

O altă realizare notabilă a fost crearea primei ploi artificiale din lume, realizare care a avut loc în 1931 în Bărăgan, prin utilizarea sărurilor radioactive pentru a stimula precipitațiile. Cercetările sale au continuat în Algeria, cu sprijinul guvernului francez, iar printre ipotezele avansate de savantă se numără și legătura între activitatea seismică și radioactivitatea din atmosferă, un domeniu puțin explorat chiar și astăzi.

Ștefania Mărăcineanu a murit la 62 de ani, cel mai probabil răpusă de cancer, boală cauzată de expunerea îndelungată la radiații, un pericol necunoscut sau ignorat în acele vremuri de pionierat. Astăzi, numele ei este onorat de comunitatea științifică internațională, iar laboratorul în care a lucrat, păstrat în Muzeul Curie din Paris, rămâne o mărturie a unei vieți dedicate științei. Google i-a adus un omagiu în 2022, la 140 de ani de la naștere, printr-un doodle special, însă rămâne datoria noastră, ca români, să redescoperim și să promovăm contribuțiile excepționale ale acestei femei vizionare, care merită pe deplin un loc în galeria marilor savanți ai lumii.