Asculta acest articolStrategia Guvernului USL privind construcția de autostrăzi este realistă și este bazată pe fondurile aflate la dispoziție, fiind astfel diferită față de restul strategiilor în domeniu de până acum, a declarat miercuri premierul Victor Ponta.
Premierul și-a exprimat încrederea că din fondurile provenite din “finanțările europene, concesiuni” și restul surselor de finanțare menționate în strategie “în 2018 România va avea, în sfârșit, toate provinciile istorice unite printr-o rețea de autostrăzi”. “Acesta este unul din lucrurile bune pe care actualul guvern le va lăsa pentru viitor”, a subliniat Victor Ponta.
România are la dispoziție patru surse de finanțare pentru construcția de autostrăzi, fondurile de coeziune, fondurile de dezvoltare regională, finanțarea din parteneriate de tip public-privat și bugetul de stat, la acest ultim capitol din taxa de șapte eurocenți urmând să fie adunate între 750 de milioane de euro și un miliard de euro, a declarat premierul marți la Parlament.
1 comentariu
E greu sa vorbim despre o strategie realista in constructia de autostrazi in Romania. Se pare ca poporul nostru a luat mai mult de la daci si mai putin de la romani, acesti ultimi fiind renumiti prin strategia lor.
Cimitirul roman
de Lucian Blaga
Huliţi au fost romanii
de unii învăţaţi din vremi mai nouă
că metafizică n-ar fi creat
ca alte glorioase seminţii,
doar apeducte, colisee, foruri, drumuri,
eterna urbe, castre şi troiane de hotar.
Huliţi au fost romanii
că numai case-ar fi clădit, cu atrii
primind de sus lumina
şi-avertisment ţinînd pe praguri: cave canem.
De ţi-ar fi dat s-ajungi vreodat’ la Roma,
şi-adînc în ţară, prietene, pe Via Appia te-ai pierde,
a-i înţelege-atuncea ce nedreaptă-i cumpăna
cu care oamenii, popoarele, virtutea unul altuia
şi inima şi-o cîntăresc. Căci ai vedea un Drum,
care se duce, se tot duce-n peisaj,
piatră cu piatră potrivind,
un drum flancat, de-a stînga şi de-a dreapta,
de sarcofage, urne, mauzolee,
păstrînd cenuşă, osemnite-adăpostind.
Aşa vedeau romanii Drumul, orice limite-nfruntînd,
în marea-mpărăţie a vieţii-naintînd prin moarte
sădită-n şiruri
pe două rînduri. Cei ce la umbra chiparoşilor
în sarcofage dorm ascultă sunetul
de scuturi şi de lănci, marşul cohortelor,
roţile de care, nechezul cailor. Acestea toate,
la rîndul lor, acuma nu mai sînt,
dar morţii cei mai vechi, aceia mai ascultă
la drumul care sună pe pămînt.
Aşa închipuiau romanii cimitirul:
un drum flancat pe două rînduri de tăceri.
Aceasta-i metafizica romană: un Drum.
Un drum ce-naintează printre morţi, nu printre vii.