Asculta acest articolCel mai suspicionat protocol este, fără îndoială, cel semnat la trei mâini: SRI-Parchetul General-Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Românii au o nelămurire: de ce s-au iniţiat asemenea protocoale de către SRI? Răspunsul poate fi relativ simplu dacă se merge la esenţa acestor tipuri de instituţii.
Ele vor informaţii, iar prin informaţii vor să controleze. În cazul României situaţia este cu atât mai şocantă cu cât se ştie că regimul comunist şi-a bazat puterea pe Securitate. Adică pe bunica acestui nepot numit SRI.
Cu siguranţă greşim când vorbim despre SRI ca despre o instituţie ocultă care a dorit să controleze puterea, inclusiv pe preşedinte. În realitate este vorba doar despre câteva persoane, dintre care nu pot lipsi George Maior şi Florian Coldea. În grupul de iniţiativă mai pot fi socotiţi câţiva ofiţeri superiori, generali şi colonei.
Un fel de juntă militară care şi-a găsit parteneri în cele mai sensibile instituţii, în justiţie. Cooperarea cu DNA este pe jumătate acceptabilă. Dar cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie depăşeşte cadrul constituţional.
Toate s-au făcut în numele luptei-anticorupţie, înţeleasă ca atentat la securitatea naţională. A fost o bună găselniţă, însă dincolo de cadrul legal. Aceasta este opinia generală în cadrul majorităţii parlamentare. PSD, ALDE, UDMR, o parte din PMP împărtăşesc aceste opinii.
În schimb preşedintele Iohannis, precum şi partidele care îl susţin, respectiv PNL şi USR, ca să le numim doar pe cele parlamentare au o altă opinie. Este drept că nu susţin pe faţă că era nevoie de protocoale, dar nici nu le critică. Ele acuză puterea că vrea să stopeze lupta anti-corupţie, lăsând să se înţeleagă că desecretizarea protocoalelor va duce la încetinirea acestei lupte.
În sprijinul acestei teze vin şi modificările aduse codurilor penale, legilor justiţiei în general. Se petrece un fel de amestec din care rezultă că lucrurile au fost în regulă înainte şi că nu ar trebui să se schimbe nimic. Iar dacă nu se schimbă nimic înseamnă că ar trebui să rămână în vigoare şi protocoalele.
Dar nici această situaţie nu este exactă. Cel care a decis desecretizarea protocoalelor este noul director al SRI, Eduard Hellwig, nimeni altul decât omul preşedintelui. Prin urmare, cel care a iniţiat desecretizarea poate fi considerat preşedintele Klaus Iohannis. Acest raţionament, introducerea în ecuaţie a preşedintelui, schimbă total perspectiva.
Înseamnă că primul element determinant în recuzarea abuzurilor a fost şi este preşedintele Iohannis. Mergând şi mai departe rezultă că partidele care-l susţin pe preşedinte au un dublu limbaj. Retorica lor este una, iar direcţia imprimată de preşedinte este alta. Una peste alta, toată suflarea politică este împotriva protocoalelor.
Aşa se explică de ce nu se văd pe pancarte slogane care să le susţină, ci doar slogane prin care se susţine independenţa procurorilor.
Independenţa reală a procurorilor nu ar trebui să cuprindă şi independenţa faţă de SRI?
Situaţia protocoalelor este destul de complexă, dar nu atât de profundă încât să nu poată fi rezolvată.
Eliminarea câtorva personaje din schemă rezolvă problema. Nu se ştie cum va fi interpretată declaraţia fostului preşedinte al Curţii de Casaţie, Nicolae Popa, care spune că nu-i aparţine semnătura. În consecinţă acel protocol tripartit putând fi considerat un fals, suspiciunile, la fel ca şi corupţia, se generalizează de la sine.
