Asculta acest articol
Poate la înţelegere cu Klaus Iohannis, în plină criză pandemică, parţial şi politică, Ludovic Orban “nu exclude” candidatura lui la alegerile prezidenţiale.
Anunţul său a făcut mai puţine valuri decât al premierului Cîţu care, nici el “nu exclude” să candideze pentru funcţia de preşedinte al PNL.
Pentru un prim ministru este vital să fie şi liderul partidului. În caz contrat, guvernează foarte greu. Nu poate lua decizii majore decât după ce se consultă cu liderul partidului. Care la rândul lui trebuie să se consulte cu preşedintele Iohannis. Aceasta este schema generală după care se guvernează în această perioadă.
De ce îl aşezăm pe Florin Cîţu pe prima poziţie a trio-ului puterii? Pentru că premierul ia deciziile şi tot el răspunde de punerea lor în practică.
Să zicem că primul ministru primeşte informţii conform cărora este nevoie de carantinarea Capitalei. El se consultă întâi cu şeful de partid, ca să vadă ce efect ar avea o asemenea măsură asupra PNL, care la rândul lui îl informează pe preşedintele Iohannis.
Avem de-a face, desigur, cu o piramidă a puterii întoarsă. Executivul este cel ce înăspreşte restricţiile sau relaxează măsurile. În cazul protestelor, se strigă “Jos guvernul!”, nu “Jos Orban!” sau “Jos Iohannis!”.
Cum preşedintele se află la ultimul mandat, aşa cum au fost şi ceilalţi preşedinţi, Ion Iliescu şi Traian Băsescu, la al doilea mandat nu au avut ambiţii politice foarte mari. Băsescu şi-a dorit doar să aibă în fruntea PDL omul său, respectiv pe Elena Udrea. Nu a fost să fie. PDL nu s-a conformat dorinţei preşedintelui Băsescu, alegându-l pe Vasile Blaga, un adversar a lui Băsescu.
Ce îşi va dori Klaus Iohannis la terminarea mandatului? Puţin probabil să-şi dorească un control al PNL. Modul lui de viaţă nu pune politica pe locul întâi. Prin urmare, cel mai probabil va lăsa PNL să-şi croiască propriul drum.
Mergând pe logica desemnării candidaţilor la preşedinţie a liderilor partidului, pentru mai multă vizibilitate, acesta trebuie să aibă o funcţie executivă, direct legată de decizii. Aşadar, dacă Ludovic Orban va reuşi să-şi conserve funcţia de preşedinte al PNL, la un moment dat el trebuie să ajungă premier.
Anunţul lui că nu exclude să fie candidatul prezidenţial al PNL, de fapt el aunţă că la un moment dat va ocupa funcţia de prim ministru. Când se va întâmpla acest lucru? Oricând după congresul PNL.
Rezultă de aici că Florin Cîţu este un prim ministru de sarcrificiu. Din această postură guvernul condus de el poate lua cele mai dure măsuri necesare, atât în sfera economică şi socială, cât şi măsuri anti-pandemie. Apare şi aici o condiţie: să nu-şi dorească să devină liderul PNL. Ceea ce implică şi refuzul de a-şi dori să devină candidatul PNL la prezidenţiale.
Puterea în sine implică un proces complex, o subtilă relaţionare a personajelor la etajul superior al deciziilor. PNL este cel mai aproape de schema clasică, valabilă în cazul tuturor partidelor. A respectat-o şi PSD, în cazul candidatului nepotrivit, Viorica Dăncilă.
PSD se află în aceaşi postură cu PNL. Dacă Marcel Ciolacu rămâne liderul PSD el va fi candidatul partidului la prezidenţiale. Probabil că deja calculele sunt făcute. Într-o competiţie Orban-Ciolacu prima şansă o are candidatul PNL. Care în turul doi devine candidatul dreptei. :i, ca la toate alegerile prezidenţiale, candidatul dreptei câştigă în faţa candidatului stângii.
Aşadar, anunţul lui Ludovic Orban că “nu exclude” să candideze la preşedinţie are o logică.
Greu de spus dacă şi în cazul alegerilor locale situaţia este identică. Un lucru este cert: persoanele din conducerea organizaţiilor teritoriale îşi prezervă cele mai bune funcţii, de la primar, preşedinte de consiliu judeţean până la deputaţi şi senatori. La nivel local piramida puterii este mai complexă, nu este atât de transparentă ca la centru. Deseori nici nu funcţionează ca un mecanism supus unor reguli şi norme general valabile din punct de vedere politic. La nivel local există o doză de primitivism politic, explicat printr-o sintagmă foarte populară “contează omul”.
La Centru puterea este supusă Sistemului, este mai ordonată, este sistemică, în timp ce în teritoriu puterea se ia cu forţa.
